În luna octombrie 1989 ascultând radio Europa Liberă, am aflat că locuitorii din localitățile Vandoeuvres – Elveția, Galgon – Franța și Enghien – Belgia sunt alături de locuitorii localităților Satulung, Hideaga și Fersig(sate aparținătoare comunei Satulung) pentru a lupta contra demolării satelor de către regimul Ceaușescu și  pentru ca cetățenii din satele menționate mai sus să fie liberi de communism afirmându-se că aceste localități sunt infrațite cu localitățile din comuna Satulung ( Operations villages roumains).

               În acele momente mi-am zis :oare în viața asta o să am ocazia să vizitez aceste localități și să cunosc acești oameni? După așazisa  revoluție din 1989 am lucrat trei ani ca profesor de limba franceză la Școala gimnazială din localitățile Satulung si Finteușu Mic.

               Director al Căminului Cultural din localitatea Satulung a fost poetul Ioan Voicu. Am colaborat cu el, am organizat un concurs de tenis de masă la Căminul Cultural .

             Prin anul 1993 într-o discuție purtată cu domnul Ioan Voicu, acesta mi-a spus că este bolnav , se va interna în spital iar pe urmă se va pensiona.Eu l-am rugat să-mi spună când se va pensiona pentru că mă interesa să particip la concurs deoarece eram pasionat să fac diferite activități cultural- sportive, ba mai mult stăpâneam foarte bine limba franceză și poate mi se implinea și mie un vis.

            În luna aprilie 1994 s-a organizat concursul pentru postul de la Căminul cultural iar eu am câștigat acel concurs.

            Primul lucru pe care mi l-am propus să-l fac a fost să infiintez un ansamblu  folcloric de cântece și jocuri populare, să iau legătura cu primările din localitățile menționate mai sus și în cel mai scurt timp posibil să primesc o invitație pentru a face un turneu . Zis și facut.

            În anul 1995 ansamblul folcloric era deja pregătit cu dans de chioar, maramureș, oaș, lăpuș avându-l instructor pe domnul Florin Vlaicu din Satulung.

            Din salariul meu n-am putut să-l plătesc dar pentru munca lui i-am promis că o să-l duc alături de membri ansamblului gratuit în diferite  turnee in afara țării.

            În vara anului 1995 am primit invitația din orașul Galgon Franța.

            Două lucruri au fost extraordinar de greu de făcut. Să fac pașapoarte la toți membrii ansamblului, să adun documente cum ar fi copi de pe buletinele părinților,certificatele de naștere,certificatele de căsătorie, declarațile părinților la notariat, asigurarea vieții, adeverințe de la școală, adeverințe de la Inspectoratul Școlar, documente pentru eliberarea pașapoartelor, adeverință de la Inspectoratul de Cultură Maramureș, actele mijlocului de transport , pașaport comun de la Serviciul de Pașapoarte Maramureș, avize de la Ministerul Culturii București pentru fiecare în parte, declarația mea pe proprie răspundere că- i aduc la întoarcere pe toți în România și altele.

           La urma urmei aveam o valiză cu 20 de kilograme de documente cu care am plecat la Ambasada Franței din București pentru obținerea vizei. După o săptămână am reușit să obțin vizele pentru întreg grupul.

          Al doilea lucru greu de realizat pentru mine a fost faptul că mi-am propus să nu cer nici un ban de la membrii ansamblului pentru transport si să găsesc sponsori. Trebuia să asigur transportul pentru 7000 de kilometri dus întors Baia Mare – Bordeaux,  Franța via Paris.

          În cinci , șase luni de zile , zi de zi am colindat municipiul Baia Mare și împrejurimile , de multe ori am fost refuzat , uneori chiar si jignit, înjurat, scos afară din birourile unor patroni deși aveam asupra mea invitația oficială, contractul cu mijlocul de transport și contracte de sponsorizare .

           N-am abandonat , cu lacrimile-n ochi am mers mai departe, am reușit să adun banii necesari pentru transport iar cazarea și masa au suportat-o cei care ne-au invitat.

              Așa s-au desfășurat lucrurile pentru zeci de turnee  in Franța, Belgia , Elveția , Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia și Polonia începand din anul 1995 și până în present.

             Peste trei sute de copii, tineri și adulți în felul acesta au reușit să vadă nivelul de civilizație, de dezvoltare, de trai, de educație din aceste țări fără să cheltuiască bani de acasă.

            Mulți oameni mi-au spus că am fost și sunt un fraier  pentru că m-am zbătut și mă zbat să fac aceste lucruri.

            Sincer spun că sunt fericit că am reușit să fac aceste  lucruri pentru sutele de copii si tineri din comuna Satulung, ocazie cu care eu personal am reușit să întâlnesc acei oameni din cele trei țări care au luptat pentru ca satele din comuna Satulung să nu fie demolate și să devenim liberi.

            Deasemenea am cunoscut mulți primari, deputați, senatori  prin țările Europei, ba chiar am purtat discuții pentru înfrățirea municipiului Baia Mare cu orașul Libournne unde era primar Gilbert Mitterand fiul fostului președinte al Franței, Francois Mitterand.

            Îmi amintesc cu mare plăcere cum am luat în brațe Cupa Mondială la fotbal în orașul Bordeaux pe care a câștigat-o echipa de fotbal a Franței.

            În aceste turnee am putut să admirăm  Coasta de Azur, Dunele de nisip de la Oceanul Atlantic, Parisul și turnul Eiffel de zece ori, Roma, Milan, Veneția, Viena, Budapesta, Praga, Bratislava, Cracovia, Strassbourg, Marseille, Bordeaux, Cannes, Genoa, Toulouse, Geneva, Zurich, Lausane, Bruxelles, Liege, Bruges, Luxemburg, Marea Nordului, Marea Mediterană, sediul Guvernului de la Geneva, Palatul Regal din Bruxelles și multe, multe altele.

          Dupa anul 2003 am scăpat de această greutate obținerea vizelor dar am dat de altă greutate mai mare, un euro pe kilometru la transport( Baia Mare – Bordeaux  7000 kilometri egal 7000 euro) greu de găsit sponsori pentru asemenea sume.

          Din anul 1994 și până în anul 2000 , șapte ani nu am fost sprijinit de Primăria și Consiliul Local Satulung nici financiar și nici măcar cu un instructor de joc popular.

          Primii trei ani am lucrat cu domnul Vlaicu Florin ca instructor iar următorii patru ani cu fratele meu Zmicală Emil ca instructor cărora le-am promis că o să plece gratuit în fiecare an în turnee prin Europa dacă pregătesc ansambluri de jocuri populare.

             În această perioadă de șapte ani în cele șapte sate aparținâtoare comunei Satulung am inființat șapte ansambluri de jocuri populare neavând un mijloc de transport , biciclete , mergeam pe jos în fiecare localitate din comuna Satulung.

             Abia începând cu anul 2000 am avut un mic sprijin din partea Primăriei Satulung care a aprobat un instructor cu o jumătate de normă ceea ce era prea puțin pentru ansamblurile pe care le aveam deja pregătite.

             Începând cu anul 2004 am fost sprijinit cu un instructor cu normă intreagă si cu microbusele școlare pentru a transporta ansamblurile de copii și tineri la festivaluri în județul Maramureș și în afara județului.

               În anul 1999 Ansamblul Folcloric ,,Cununa Chioarului’’ din localitatea Satulung a primit o invitație din Belgia pentru a face un turneu de două săptămâni în orașele: Bruxelles, Bruges, Charleroi, Liege, Allost, Anverpen, Lokeren si altele.

              La un cămin de bătrâni unde am susținut un spectacol folcloric o bătrânică de 106 ani, născută în Polonia după spectacol mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi: nu am mai văzut un asemenea spectacol de cântece si dansuri populare de peste 40 de ani pentru că în Belgia acestea au dispărut. Vă felicit , ați fost extraordinari, vă multumesc.

              La finalul turneului persoana care ne-a invitat ( un redactor șef la o televiziune din Bruxelles)mi-a spus următoarele:Mihail aveți în România o bogație extraordinară : folclorul, cântecele și dansurile populare ,costumele populare dar din punctul meu de vedere în maximum cincizeci de ani o să dispară și la voi așa cum au dispărut și la noi.

             Întors acasă din Belgia am purtat discuții despre turneu cu multe personae , mulți prieteni.

            M-am gândit cum aș putea contribui măcar cu 0,001% pentru conservarea și păstrarea acestei bogății pe care o avem.

            Idei au fost mai multe dar m-am oprit la înfințarea unui Festival Concurs de cântece si jocuri populare .

            Pentru a organiza un astfel de Festival Concurs aveam nevoie de multe lucruri cum ar fi: un regulament al festivalului, finanțatorii festivalului, o scena în aer liber, o orchestră a festivalului, un  prezentator al festivalului, un juriu, parteneri media și o mulțime de lucruri mai mici dar fără de care nu se putea organiza un asemenea eveniment.

           În regulamentul festivalului am stipulat numele festivalului, organizatorii festivalului, scopul,  condițiile de participare, secțiunile de concurs, fișe de înscriere, juriul, preselecția, distincțiile care se vor acorda.

            Scopul înfințării festivalului concurs a fost și este valorificarea cântecelor si jocurilor populare, descoperirea de tinere talente, promovarea creaților populare autentice și a portului popular.

           Festivalul a fost conceput să aibă trei secțiuni de concurs și anume:

-Solist vocal

-Solist instrumentist

-Joc popular.

           Pentru buna desfășurare a festivalului am stabilit câteva condiții de participare cum ar fi : participă la concurs numai artiști amatori, vârsta minimă de participare fiind treisprezece ani împliniți , prezentarea la preselecție și în concurs a unei doine sau balade fără acompaniament orchestral și a unei piese ritmate cu acompaniament orchestral asigurat de către orchestra festivalului, am stabilit timpul de evoluție a concurenților în scenă, repertoriul să fie din zona din care provin, costumele să reprezinte zona din care provin,  criterile după care vor fi apreciați concurenții de către juriu.

           De asemenea s-a stabilit ca juriul să fie format din cinci persoane, reprezentanți ai folcloristicii românești, din specialiști ai instituțiilor de prestigiu din tară.

           La prima ediție, în anul 2002 Festivalul Concurs al Cântecului si Jocului popular a fost mai mult unul local unde au participat șapte ansambluri de jocuri populare din șapte localitați aparținatoare comunei Satulung.

          Începând cu ediția a doua acesta a devenit Festival Concurs Zonal iar în ediția a treia a devenit Festival Concurs Județean.

         Ajunși la ediția a cincea acesta s-a transformat în Festival Concurs Interjudețean la care au fost invitați artiști amatori din toate județele vecine județului Maramureș.

            Deasemenea începând cu ediția a șaptea Festivalul Concurs a primit si un nume                              ,, MARAMUREȘU’ RĂSUNĂ’’ și am renunțat la secțiunea de concurs solist instrumentist deoarece în concurs la ultimele două ediții s-au prezentat  trei  soliști instrumentiști aceștia preferând sâmbăta și duminica să cânte la nunți , boteze etc.

            De la ediția a opta Festivalul Concurs Interjudețean s-a transformat în Festival Concurs Național, la care au fost invitați  artiști amatori din toate zonele țării noastre.

           În anul 2013 Festivalul Concurs Național s-a transformat în Festivalul Concurs Internațional al Cântecului și Jocului popular ,,Maramureșu’Răsună” unde au fost prezente ansambluri de jocuri populare și soliști vocali din întreaga țară precum și soliști vocali și un ansamblu folcloric din Polonia.

          Apoi în anul 2014 pe lângă artiști amatori din întreaga țară au participat în concurs artiști din Polonia și Bulgaria.

         În anul 2015 pe lângă artiști amatori din toate zonele țării au participat în concurs artiști din Serbia, Muntenegru și Bulgaria.

         În general la o manifestare de acest fel participă peste cinci sute de artiști amatori.

        Pentru desfașurarea în condiți aceptabile a acestui festival am fost sprijinit financiar la 8 ediții de către fostul primat Panici Augustin iar la 6 ediții de către acualul primar Mureșan Bujorel Vasile precum și de Consiliul Local al comunei Satulung,

         Deasemenea atât financiar cât și organizatoric am fost sprijinit de catre domnul profesor universitar doctor Ștefan Mariș director la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș.

          O contribuție financiară a adus -o și Consiliul Județean Maramureș prin proiectele de finanțare nerambursabilă pe care eu le-am întocmit și le-am depus .

        Partenerii media au fost postul de televiziune Maramureș TV, Graiul Maramureșului, Glasul Maramureșului și postul de televiziune Hora TV.

            Pe lângă această activitate de cântec și joc popular am reânviat Cenaclul Literar,, Petre Dulfu” de la Satulung care a fost inființat de domnul  Ioan Dragoș înainte de revoluție pe când era Secretarul Primăriei  Comunei Satulung,

            Am inființat și organizat,, Cupa Maramureșului” la tenis de masă, la care au participat concurenți  din Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Seini, Sighetu Marmației, Vișeu de Sus, Târgu Lăpuș, Șomcuta Mare și multe commune din Maramureș. În present se află la ediția a zecea.

            Deasemenea am inființat și organizat  Cupa ,,Ciprian Ungur’’ la fotbal în memoria celui care a fost căpitanul echipei Plastunion Satulung și care la vârsta de douăzeci și patru de ani a decedat într-un tragic accident rutier.

          Fac precizarea că aceasta echipă de fotbal în frunte cu acest căpitan de echipă a jucat în divizia C. În prezent această competiție se aflaă la editia a unsprezecea.

          Cu ocazia zilei Naționale a României am organizat zece ediții la rand, un concurs între echipaje de elevi de la școlile de pe raza comunei Satulung pe tema Unirii dotat cu premii în bani, cărti, diplome.

             Pe lângă toate acestea au mai fost organizate zeci și sute de alte activitați cum ar fi :  baluri, discobaluri, discoteci, întruniri religioase, adunări populare, întruniri politice, nunți, boteze, zile de naștere, revelioane, majorate, spectacole folclorice, spectacole de teatru pentru copii, spectacole de circ, cursuri de perfecționare, cursuri de calificare etc.

              Am purces la aducerea aminte a celor scrise mai sus datorită celui care este Ioan Romeo Roșianu.

               La o întâlnire cu membrii Cenaclului Literar ,,Petre Dulfu” din localitatea Satulung Ioan Romeo Roșianu a spus: măi oameni buni așterneți pe hârtie ceea ce ați făcut pentru că vreau să scot o carte cu tot ceea ce s-a-ntâmplat și se-ntâmplă la acest cenaclu , cu tot ceea ce au scris membrii cenaclului și nu numai ei, ci și alții care au scris monografii, care au scris despre manifestări culturale , despre folclor aici în comuna Satulung,  Nu aveți voie să le duceți cu voi în lumea veșnică, trebuie să rămână și să fie cunoscute de urmașii voștri.

               Fiind printre primii maramureșeni care l-au cunoscut pe Ioan Romeo Roșianu prin anii 90, la vremea aceea mi-am zis este un tânăr hotărât, ceea ce gândește spune și face. Asta spun și acum.