Se luptă lumea azi mai mult ca oricând. Se luptă cu neajunsurile, cu suferinţele, cu semenii, aproape cu orice, oricine, oricând.

Până când nu se ştie, dar lupta asta e grea.Nu se ajunge la niciun rezultat sau poate da şi de multe ori doar dacă este ceva de pus pe masă, înseamnă că o bătălie este câştigată. Supravieţuirea pentru unii este scopul principal în viaţă. Aşa este drumul unora, aşa trebuie să-l urmeze. Cine spune asta? Cine stabileşte toate acestea? De ce atâta suferinţă? Poate că a învăţat un lucru şi anume să fie supus destinului. A învăţat? Dar cine să-i fi predat lecţia asta în atâtea feluri de nu are cum să-i dea vieţii de capăt?

Supravieţuirea este un scop pentru mulţi, luxul pentru alţii, dar nu toţi au avut aceeaşi oră de învăţătură? Cel care tânjeşte după o pâine dulce, destinului i se pare puternic şi-i apasă şi mai tare umerii. Oare de ce? Tot un om este, nu posedă puteri supraomeneşti?

Ce face cel cu bogăţii? Adună şi mai multe, nu prea caută multe, dar găseşte şi încă bune şi unde este echilibrul?

Pe Pământ trăiesc toţi şi de ce diferit? Cine stabileşte regulile? Cine aranjează direcţiile de mers?

Aşa e şi cu ţările lumii, nu? Cine le ţine pe unele în umbră? Ca să fie altele bogate şi pline de toate? De ce sunt oameni care nu ştiu că există televizor pe lume? De ce unii se plimbă cu avioane proprietate? Cum se face echilibrul acestui trai?

Studiile sociologilor rămân în dezbatere, întrebările noastre vor fi şi mai multe şi toate nu prea prind timpul, timpul care fuge şi viaţa unora la fel de repede şi prost.

De ce sunt oameni atât de nefericiţi şi atâtea studii publicate fără a fi citite de aceştia?