Cultura trebuie racordată la temporalitate şi la caracteristicile actului educativ. Similaritatea răspunsurilor culturale indică faptul ca circumstanţele temporale impun acest lucru. O cultură lucrează prin ecourile prezente ale unui trecut determinat. Cultura trecutului se menţine sau se modifică într-un prezent. Conduitele culturale noi, ale prezentului, prefigurează cultura de mâine.

Şcoala are de îndeplinit, după unii analişti, trei obiective, exprimate în mod sintetic :

• de a pregăti individul pentru o anumită activitate benefică;
  de a-l forma ca viitor cetăţean;
• de a-l dezvolta şi a-1 împlini ca fiinţă umană.

Totodată şcoala îngăduie funcţii manifeste şi latente. Funcţiile manifeste ar putea fi:

• inculcarea la elevi a valorilor şi standardelor societăţii;
• menţinerea solidarităţii sociale;
• transmiterea moştenirii culturale:

Cultura este un imens spaţiu care se modifică permanent. De aceea, sensibilizarea la polimorfismul valorilor constituie o cerinţă de primă importanţă a educaţiei. În plan social, asistăm la o defilare a valorilor, la noi ierarhii şi căi de insinuare a acestora. Emergenţa unui nou stil de viaţă implică raportarea la noi valori.

Valorile umane sunt socialmente comunicabile şi îmbogăţite la nivel istoric. Cultura veritabilă va dezvolta şi o serie de valori sau norme sociale, care vor determina rezolvarea satisfacătoare a unor conflicte inevitabile sau, pur şi simplu, vor reglementa raporturile interindividuale. O dată dezvoltate aceste valori şi convenţii sociale, comunitatea le va tezauriza şi le va transmite prin intermediul educaţiei.

Cultura poate fi concepută ca acel liant, acel factor comun (chiar dacă îmbracă expresii eterogene) ce înlesneşte consensul şi înţelegerea dintre oameni la scară mondială. De aceea, comunicarea interculturală constituie un mijloc de sporire a aportului cultural la emanciparea existenţială a omului.

Şcoala, ca organizaţie, se defineste ca având un spirit, un etos, un climat propriu. Chiar dacă, din punct de vedere fizic, mai multe şcoli pot fi identice sau pot semăna, din punctul de vedere al culturii organizaţionale avem de-a face cu entităţi diferite. Fiecare şcoală îşi performează ritualuri, ceremonii, gesticulaţii particulare.

Şcoala este un microcosmos în care se decantează o cultură specifică, ce este la fel de dinamică şi imprevizibilă ca şi cultura ,,exterioară". Aici se vehiculează un anumit limbaj, se exersează diferite roluri, se aplică o normativitate inedită, se tezaurizează un ,,folclor" şcolar, pe scurt, se probează şi se avansează valori proprii, depozitate, de cele mai multe ori, în conţinuturile latente, ascunse. Comportamentul elevilor se configurează şi în funcţie de vectorii axiologici precumpănitori, care girează ,,subcultura" şcolii, a grupului-clasa.

Raportul dintre cultură în general şi cultura transmisă prin şcoală este destul de problematic şi dificil de desluşit. O problemă ce merită a fi atinsă este cea a referentului cultural, pe care şcoala încearcă să-1 operaţionalizeze în ceea ce se poate numi „cultura şcolară". Cultura unei societăţi se regăseşte într-o formă comprimată, selectată, ierarhizată în conţinuturile transmise prin practicile didactice.