Îmi amintesc cu plăcere amară bradul anilor 65-70. Brazii se aduceau de pe deal , de fapt erau molizi sau în cel mai bun caz durzăi. Brazi argintii nici vorbă. Oricum erau , ajungeau acasă plini de zăpadă şi promoroacă ce se dezgheţa în grajdul cu animale. În ajun se aducea bradul la tăietor se ajusta după înălţimea camerei, apoi se făcea talpa în formă de cruce dăltuită, iar pe mijloc se dădea gaura cu un sfredel. Ornamentele de pom erau: mere ,( galbene şi roşii), nuci tăvălite prin bronz( auriu şi argintiu). Staniolul de pe ciocolăţele de peste an era strâns cu grijă şi îndreptat . Apoi se tăiau bucăţele de cartofi lunguieţe care erau învelite în şerveţele tăiate, tăieţei şi apoi în staniol. Bomboanele salon au apărut mult mai târziu. Bradul era împodobit cu 150 de bomboane din cartofi, cu 50-60 de nuci vopsite cu bronz auriu si argintiu,10-15 mere galbene , roşii .

Mai erau steluţe ce se găseau numai în sezon şi lumânări albe şi roşii ce se prindeau cu un fel de cleme asemănătoare celor de prins rufe. Bradul se punea între ferestrele de la camera de la drum. După ce era ornat pe de-acunselea ,fără să ştim noi cei mici, se puneau cadourile sub brad,dar înainte se aprindeau lumânările şi steluţele ce dădeau clinchetul pentru ajunul din seara de Crăciun. Intram în cameră colindam la brad şi apoi ne aşezam la cină. Masa era bogată. Între sf. Nicolae şi Crăciun se tăia porcul. Aşa că de sărbători erau afumaţi cârnaţii, coastele, sarmalele fierbeau în oală de lut , iar prăjiturile erau cozonaci cu mere cu nuci cu brânză, cu mac şi cacao. Masa era plină de bunătăţi, nelipsind castraveţii şi gogoşarii muraţi, sfecla roşie cu hrean şi ardeii umpluţi cu varză roşie. Băuturile erau preparate în casă. Vinul din strugurii de pe lângă casă(bolţi),tuica de prune şi mere, lichioruri din spirt, îndulcit cu zahăr caramelizat , cacao şi mai rar cocteil de casă din ouă. Nu lipsea berea de casă, ce era deliciul nostru al copiilor ,din care tata făcea zeci de litri având ca materie primă, orz prăjit, hamei, porumb boabe, zahăr şi drojdie crudă. Acestea erua fierte cu apă se adăuga fermentul de drojdie şi dupa două zile de fermentaţie la cald berea era deja acidulată. Se păstra în sticle groase ,se astupau cu dop de plută ce era legat cu nişte cârpe tari pentru nu a sări din gâtul sticlei, din cauza fermentaţiei. Copii mici fiind, învăţam sau repetam colinzile c -apoi să mergem în ajunul serii de Crăciun la neamuri şi a le colinda. Colindam: unchi, mătuşi, naşi, verişori,eram primiţi peste tot cu drag. Ni se dădeau dulciuri, fructe, şi bănuţi mărunţi. Acest program de colinzi începea pe la şase - şapte seara şi termina la ora zece, timp suficient să colindăm cartierul. La miezul nopţii mergeam la litie unde copii adormeau în scaunele bisericii şi ne trezeau pocnetele de bici ale dracilor din Viflaiem care nu aveau voie să intre în biserică. Personajele pozitive ale scenetei Viflaemului erau prezente în corul bisericii iar după litie făceau programul spre bucuria noastră a copiilor care ne bucuram de îngeri , Irod, craii de la răsărit, păcurari şi vestitori. De fapt aceasta a fost prima piesă de teatru a copilăriei mele. Colindam şi-n ungureşte şi-n rusă la vecinii care nu ţineau Crăciunul cel Bătrân. Ajungeam cu părinţii şi bunici noaptea pe la două acasă frânţi. Ne culcam pentru că dimineaţa mergeam cu alte colinzi şi cu mulţămitul. În ziua de Crăciun mergeam din nou la biserică şi după slujbă intram în biserica ungurească (catolică) unde era aşezat pruncul sfânt într-o iesle înconjurat de mici statuete ce reprezentau, Fecioara, pe Iosif, craii, animale din ieslea sfântă. Ne bucuram şi ne închinam cu multă evlavie şi credinţă. Acesta a fost Crăciunul copilăriei venit în minte după ce admiram bradul de azi care este multicolor cu sute de beculeţe, cu ornamente şi globuri sofisticate care adus la cerinţele modei costă mai mult decât   Crăciunul de altădată.