8 Martie 
(Ziua Femeii de pretutindeni) 

Iubită mamă, soață, soră și fiică, 
simt trebuința să vă spun 
- de ziua dedicată vouă 
pe al Pământului rotund – 
cât sunteți pentru toți ceilalți 
(masculi la diferite vârste) 
de importante orișicând, 
între născare și mormânt: 
părinților bolnavi, 
bărbaților placizi 
și pruncilor prea corcoliți, 
ce-adesea jertfa v-o plătesc 
cu ifose de dictatori stupizi, 

mult prea grăbiți, când au crescut, 
să dea măcar niște fărâme
din ceea ce-au primit mereu 
la sărbători mari anuale, 
zile de nașteri și de nume, 
ori la atâtea vechi cutume. 

E drept, mai sunt și dintre-aceia care 
respectă impecabil forma 
(flori, zâmbete, felicitări, cadouri), 
nu că-mboldiți ar fi de sfinte doruri, 
ci fiindcă asta este azi cutuma. 

Dar voi, iubitelor, uitați 
că-n așteptări sunteți trădate 
și, c-un curaj fără egal, 
iertați ce pare peste poate. 

De-aceea zic că, astăzi, când 
mor mulți nevinovați, 
voi, dragelor sărbătorite, 
Preabunului să vă rugați, 

ca hoardele invadatoare 
să se retragă-n a lor țară, 
iar viața să revină-n matcă, 
precum era odinioară. 

Căci e știut că rugăciunea 
din inimi calde izvorâtă, 
sporește partea pozitivă 
a energiei infinită 

în care viețuim cu toții, 
astfel că partea negativă 
-    din universul energetic – 
nu poate fi deplin activă, 

încât chiar oamenii-ndrăciți 
cu gânduri bune-s infuzați 
și semenii, pe nesimțite, 
sunt în final total schimbați. 

Cum nu vreau s-o lungesc mai mult, 
deși atâtea am de spus, 
urez Femeii zi senină 
și cred că-i pentru azi de-ajuns! 


8 Martie

Din cer opt mărțișoare se pogoară, 
femeii fruntea să i-o-ncoroneze; 
cinstită fii gingașă zi de primăvară, 
ce faci feminitatea să pulseze. 

Unică zi precum este iubirea, 
ce dintre toate doar pe Ea o cată – 
bărbații știu că-n astă zi și firea 
se bucură cu omenirea laolaltă. 


De ziua ta
    
Femeie-ntruchipată-n tot
ce face-al vieții drum altcum
prin dragoste și sens matern,
eu ție mă închin acum

- în cea mai tandră zi din an –
și-ți cer iertare că-ndrăzneala,
încătușată de sfială,
lung timp s-a perpelit avan

să dibuie acel moment
de negândire-atotumană,
când sufletele se unesc
printr-un elan fără prihană.

Căci dragostea-i divină forță
din care toate-au fost făcute
cu armonie-n lumea noastră
și-n lumi etern necunoscute,

precum a procedat Mesia
în pământeasca Sa lucrare:
„Să vă iubiți unii pe alții
cu-a Mea iubire-ntăritoare!”

Iar Augustin, la rândul lui,
spunea cu-ndreptățit temei
despre iubirea netrucată:
„Iubește și-apoi fă ce vrei!”...

(Cu mențiunea specială
că-ntre puterea dragostei
și-ndrăgostirea de putere
e-o diferență colosală:

Izvor de apă vie-i prima
pentru a noastră viețuire,
pe când a doua sursă este
de veșnică nemulțumire...)

 De-aceea, doamnă, nu-ți doresc
averi și alte tinichele, 
spor sigur de nefericire
pentru cei ce se-ncred în ele,

ci liniștea să te-nsoțească
în toată viața pe pământ –
o liniuță de unire
între născare și mormânt!



Prea multă frumuseţe-i suferinţă
(8 Martie, ziua frumuseţii atotcuprinzătoare)

Rugatu-m-am ‘naintea zilei tale
- zi-nfiorată de simbol –
ca de atâta frumuseţe
cu chipuri feminine
desprinse cu iubire şi ardoare
din strâns-a timpului îmbrăţişare,
de moarte sau sminteală să n-am parte:

„Doamne,
şopteam cu dulce-ngrijorare,
putea-va inima-mi să facă faţă
la dubla încercare
a preasublimului Tău dar
- femeia-n zi de primăvară –,
când ştii că-i plină de icoana
aceleia ce-i mai presus
de necuprinsa Ta zidire?...

De-i cu putinţă, Te-aş ruga,
să-mi iei paharul de la gură
până-n frumos nu-i suferinţă;
iar de mi-i dat să-l beau întreg,
pe buze mâna ei să-mi pui
să o sărut ca pe-o căinţă”.