Colind  pentru românii de pretutindeni

Dragi români de  pretutindeni
Vreau   acum   să  vă  colind
Si prin versuri scumpi prieteni
Să  v-ajungă   al   meu    gând

Când se   apropie   Crăciunul
Răsună: O ce veste minunată !
Din suflet cântă  tot românul
Colinda   sfântă   de  altădată

Să  vă  adunați    cu    toții
Eu   vă   doresc  la   fiecare
Împreună-n   dragi   emoții  
Colindând  cu mic cu mare 
 
Că nu-i  limbă mai duioasă
Ca  si    limba  cea  română
Nici  datină mai  frumoasă  
Decât    colinda    străbună

S-aveți    desfătare-n    casă
Oameni buni să vină-n prag
Bucate   gustoase   pe masă
Să  petreceți   toți  cu  drag

De   v-aflați   in  depărtare
Ori  sunteți   la   voi  in  sat
Să primiți   a   mea   urare
 Crăciun     Binecuvântat !


Enigma lui Moş Crăciun …

Afară-i frig, ninge cumplit şi-i viscol greu
În seara de Ajun de taină stau în casă
Ca-ntr-un tablou şed lâng-un şemineu
O dulce copiliţă cu-a sa mamă frumoasă
.
Tata-i plecat cu treabă, târziu are să vie
Fetiţa-i curioasă şi are mii de întrebări,
De Moş Crăciun acum detalii vrea să ştie
De ce întârzie, de unde vine, din ce zări. . .
.
El e cu barba albă, moşu-i bătrân săracul,
Oare câţi ani poate s-aibă? Nici nu ştiu!
Cum poate-un biet bătrân să ducă sacul,
Să umble afară-n frig, că-i ger şi e târziu?!
.
Mi-e frică, n-aş vrea să se-mbolnăvească
Te rog acum, mămico dragă, să îmi spui
Putem să-i punem o hăinuţă la fereastră?
N-o fi fost bolnăvior cândva la viaţa lui?
.
Dar stai, mămico dragă, că n-am terminat
Multe-aş mai vrea să ştiu de Moş Crăciun,
Dar mai cu seamă o enigmă am de dezlegat
Cum merge el la toţi copiii în noaptea de Ajun?
.
Mama, cu oarece sfială, vorbele-şi tocmea:
Aşa a fost de când e lumea şi pământul
Prin frig venea-n Ajun şi-n vremea mea
Cu săniuţa sa trasă de reni, zbura ca vântul!
.
Că-i foarte generos şi bun o ştie fiecare
La toţi copiii el se duce în noaptea de Ajun
Desigur i-o fi greu atâtea jucării în sac să care
Dar se descură el, că doar e Moş Crăciun!
.
Atent privea copila cu ochii mari şi suflet bun
Apoi cu glas oftat se-apucă iarăşi de-ntrebat:
Tata-i puternic! Nu-l poate ajuta pe Moş Crăciun?
Mămico, te rog, sună-l acum!. . . zise copila suspinat.



Întrebări de Crăciun … despre Moş Crăciun

Cu glasul tremurând şi vorba-i scurtă
Copilul a-ntrebat c-un sughiţat:
– Dar Moş Crăciun la geam stă şi-ascultă
De-am fost cuminte şi n-am mai ţipat?
.
– Da, Moşul ştie tot, aude pe fiecare
Îi zise mama cu tonul apăsat
Răspunzând puiului la-ntrebare
În timp ce se pregăteau de culcat.
.
Cu ochii, copilul fixează fereastra
Se uită lung şi iarăşi se gândeşte
– Mămico, dezleagă-mi dilema asta
Moş Crăciun nicicând nu-mbătrâneşte?
.
– Poi,Moş Crăciun e un Moş fermecat
Aşa-i lăsat de bunul Dumnezeu
Răspunse mama cu tonu-i aplecat
– Tot Moş a fost, când l-am cunoscut eu.
.
Şi stă copilul un răgaz şi se gândeşte
Şi-apoi întreabă iar cu glas duios:
– Mămico, ai observat cât se asemuieşte?
Moşul cred că-i, de fapt, ISUS HRISTOS!
.
Mama mirată-l studiază…
– Copile, ce spui puiule, acum?!
Bineînţeles că bunătatea-l motivează
Aşa e dat, Moşul e bun, e MOŞ CRĂCIUN!
.
– Nu, mamă dragă, tu n-ai înţeles!
Zise copilul plin de mirare
– Că Moşul ştie tot, bineînţeles
Exact ca şi Isus auzul are!
.
Aude toate rugile…la toţi!
La fel le ştie ca şi Moş Crăciun
Isus ne apără de rele şi de hoţi
Iar Moşul vine-n seara de Ajun
.
Şi mama stă pe gânduri… să răspundă?!
Copilul vrea răspunsuri neîncetat…
Şi-ncepe-ncetişor cu vocea-i blândă:
– Da, harul său în Moş Craciun e întrupat.


Moș Crāciun la fereastrā 

În fața casei, sub fereastrā,
Vād niste urme fragede de pași…
Moș Crāciun, a lāsat în glastrā
O micā scrisoricā c-un rāvaș…

Ne-a scris cuminți sā ne purtām
Cāci lungā cale are sā strābatā
C-a fost bolnav, sā nu-l stresām
Și va veni de-i bine și-o sā poatā

C-a obosit și el… sā tot împartā
Tot venind… inca din copilārie
Sā batā drum din poartā în poartā
Si nu-i prea tinerel, precum se știe

Dar i-am lāsat indata un rāspuns,
Și-n biletel i-am mulțumit frumos:
-Nu vrem de indoieli sā fii strāpuns
Tu, Moș Crāciun, sā ne fii sānātos!


Vine Moșul la copii 

Se-aud pe dealuri zurgălăi
Și sānii fug nāmeții sā-i despartā
Aleargā tropotind prin vāi
Cu Moș Crāciun cadouri sā împartā
.
Renii-s plini de aburi vii
Pe nāri le suflā-nflācārarea
Cāci chiar și-n vremile pustii
Ei rolu-și fac urmând chemarea
.
Și Moșul în trāsura-i de argint
Își potrivește ceasu-i fermecat
Ca-n noaptea magicā în sprint
La toți copiii să ajungă neapărat.