Domnul profesor Valentin Lupea ne propune  un nou volum de versuri intitulat ,,Dincolo de crepuscul”, un volum ce apare la editura prestigioasă eCreator din Baia Mare. 
       Prezenta carte debutează cu o confesiune proprie și sinceră a autorului, în care afirmă că: ,,În diferite momente ale vieții sale, orice om este, sau poate deveni poet, atunci când emoția puternică, acea stare de exaltare a inteligenței și-a întregii sale ființe, pune stăpânire pe el, făcându-l să se simtă mai presus decât starea lui obișnuită. […] Așadar, a fi poet, pe lângă capacitatea de a simți și de a fi mișcat de această simțire, este absolut obligatoriu de a avea și acel dar de a comunica emoția simțită și trăită, celor din jur.” Aceste gânduri ale autorului, ale domnului profesor, demonstrează și întăresc ideea de afirmare a unui poet, de a avea curajul să se deschidă în fața publicului, de a-și pune sufletul pe masă. 
        Poemul ,,Suntem noi, oamenii…” mi-a atras atenția prin profunzimea și adâncimea gândurilor asupra omenirii: ,,Suntem noi, oamenii,/ doar un vis,/ un vis complicat/ și fără sens?/ Mai există ceva/ în afară de noi/ în acest necuprins/ univers?” Sunt versuri ce ridică întrebări înălțătoare despre sensul vieții, despre menirea noastră și misiunea pe care o are fiecare dintre noi în acest Univers. 

          Poezia ,,Jocul păpușilor” sugerează, de asemenea, un puternic mesaj de îngândurare al eului poetic, ce se simte pierdut, fără apărare în fața vieții nemiloase, pline de venin: ,,Călătoresc prin mine,/ mânat de nevoi,/ împresurat de griji/ și gânduri deșarte,/ alerg printre poveri/ și-ncerc  să le rezolv,/ dar nu știu cum se face,/ ori eu nu mai pot,/ ori ele-s prea multe […].’’ 
              Versurile poemului ,,Mereu aspir …” sunt asemenea unei opoziții a celorlalte poezii amintite anterior, întrucât vin cu optimism și dorința vocii lirice de a evolua, de a merge mai departe pe culmi înalte, spre universuri depline și lumi perfecte: ,,Aspirația de a urca/ mereu pe culmi înalte,/ despicând zidul/ necunoscutului/ este încă și acum,/ omniprezentă/ în viața mea/ ca într-o carte,/ implorând divinitatea/ să-mi împrumute iar/ unealta fermecată,/ cu care să pătrund/ misterul […].’’ 
          Astfel, domnul profesor Valentin Lupea și volumul său își propun să lase amprente deosebite celor ce vor avea plăcerea să savureze cartea. Toată scrierea este presărată cu întrebări filosofice esențiale asupra existenței umane, asupra lumii prezente, trecute sau chiar celei viitoare.