Dacă se pune problema ca experiența frumosului să fie integral realizată, atunci proporțiilor adecvate care constituie frumusețea obiectului, trebuie să le corespundă o proporționalitate paralelă în subiect. 
          Raportul just trebuie să facă legătura între spectatorul frumuseții și spectacolul contemplat, dar și între părțile lucrurilor vizibile, deoarece corespondența dintre stimul și reacție produce o senzație binevenită în observatorul sensibil. 
          În tratatul său mai vechi, DESPRE POTRIVIRE ȘI FRUMOS, Sfântul Augustin se întreba de ce suntem atrași către frumusețe, de ce frumusețea și iubirea, așa cum spunea Platon în BANCHETUL său, sunt termeni corelativi.
          Aspectul grațios care ne atrage se dovedește, la o examinare atentă, a fi completitudinea sau unitatea a ceea ce este văzut sau auzit. 
          Sufletului îi place să privească senzații care se obiectivează cu el, și tot el, sufletul, respinge senzațiile neconvenabile sau dăunătoare. 
          Atragerea reciprocă a simțului și obiectului se datorează unui acord secret între cei doi termeni sau adaptării lor mutuale. Însă simțurile, în măsura în care sunt ordonate de către rațiune, sunt întreguri și adaptate la întreguri. 

          Așadar, simțurile văzului și auzului care ne furnizează experiența într-o formă mai rațională și mai deplină decât simțurile inferioare sunt calificate de către Sfântul Augustin, simțuri "superioare", "estetice". Putem atinge și pipăi lucrurile doar parțial; dar prin văz în primul rând, iar apoi prin auz, percepem ceea ce este prezent în totalitatea alcătuirii și semnificației sale. 
          Vorbim despre sensibilitatea gustului, pipăitului sau mirosului ca despre ceva rațional numai în raport cu utilitatea lor, ca de exemplu, un medicament. Însă, experiențele de genul acesta nu pot poseda raționalitate intrinsecă. 
          Plăcerile văzului și ale auzului sunt și ele în parte plăcerile acelei "recta ratio" - acea medie de aur între extreme - care face ca stimulul să se adapteze organului în cantitate sau grad, la fel ca și-n calitate și fel. Bunăoară evităm obscuritatea sau strălucirea excesivă și sunetele prea puternice sau prea slabe (DE  ORDINE, loc, cit; vezi, pp 92).
          Acest acord cu observatul, condiționat de "unitatea" din stimul, este ajutat de simetria din lucrul văzut, precum și de ritmul din lucrul auzit, deoarece există o anumită paritate care se transmite prin acele ritmuri sensibile în versul recitatat sau cântat, iar în contemplarea unei fațade cumpănite se resimte un echilibru. 
          Rațiunea răzbate prin simț sub forma potrivirii părților, prin consonanță, prin simetrie într-o clădire, prin măsură în poezie și muzică. 
          Sfântul Augustin denumește forma estetică a obiectelor vizuale, "frumusețe", iar cea a obiectelor auditive, "suavitate"(DE ORDINE, loc, cit, pp. 25, 92).