Multiplele exemple de exagerare și distorsiune a principiului de armonie și simetrie nu invalidează poziția principiului în sine.
          Ceea ce corespunde până la urmă idealului estetic de eleganță și ordine nu este aplicarea lui extremă cu ajutorul unui misticism al numerelor, ci tipurile simetrice proiectate de poeți și filosofi, când asupra naturii ca totalitate, când asupra reflexelor miniaturale ale armoniei cosmice în corpurile naturale și produsele artificiale. 
          Astfel, lumea devine poemul lui Dumnezeu (NICENE... FATHERS, ser. I,vol. II: CETATEA LUI DUMNEZEU, XI, 18, p. 215), sau Dumnezeu devine un arhitect care nu depinde de materialele exterioare lui, așa cum se întâmplă cu un arhitect pământean. 
          Bunăoară, Dumnezeu poate deveni un sculptor: "Dacă o lucrare a lui Fidias se recomandă de la sine, fără nicio semnătură, prin armonia și proporțiile ei corecte, cu atât este mai adevărat acest lucru despre, care este capodopera celui mai desăvârșit dintre sculptori!"(Athanasios, ORAȚIO CONTRA GENTES, cap. 35).
          Întregul univers, celest și terestru, ajunge a fi stilizat sub forma unei duble ierarhii. 

          După Dionisie Areopagitul, totul în cer și pe pământ era echilibrat și gradat în mod armonios. "Perfecțiunile, ordinele și gradele din cer erau serafimii, heruvimii, tronurile, dominațiile, virtuțile, puterile, principialitățile, arhanghelii și îngerii. Scara coboară fără întrerupere prin clasele de existență de pe pământ (IERARHIA CELESTĂ; IERARHIA ECLESIASTICĂ).
          Poezia franciscană oglindește schema: fratele Ioan din Verna "era într-o noapte atât de înălțat și de extaziat întru Dumnezeu, încât a văzut în El, Creatorul, toate cele create din cer și de pe pământ și toate desăvârșirile și treptele lor precum și multele lor ordine. Iar apoi și-a dat seama limpede cum fiecare lucru creat este legat de Creatorul lui..."(Fioretti di San Francisco, LII).
          Drept completare stă și fundamentul DIVINEI și a lui Dante Alighieri: "Făpturile-ntre ele, / au ordine și-n forma asta este / asemeni Dumnezeu cu-ntreaga lume "(Fioretti di San Francisco, LII).
          Aceeași dublă ierarhie alcătuiește baza decorației de pe tavane și bolți, ca la Baptisteriul din Florența și capela din Orvieto. 
          Formalismul grațios compartimentat al universlui mistic își are echivalentul în Formalismul poeziei, muzicii și arhitecturii medievale. 
          În DIVINA COMEDIE a lui Dante Alighieri există trei părți, treizeci și patru de cântece în INFERNUL și câte treizeci și trei în fiecare dintre celelalte două părți, și nouă cercuri în INFERN, nouă brâuri în PURGATORIU și zece ceruri în PARADIS. 
          Sfântul Ambrozie (340 - 397) a adăugat imnul metric la psalmii și cântările care, înaintea lui, au alcătuit întregul serviciu muzical al bisericii; astfel încât elementul măsurii și al tactului s-a înălțat la rangul de de principiu ordonator alături de melodie.
          Schema fațadei catedralei medievale prezenta o uniformitate persistentă, dacă nu absolută:orientare spre vest; un timpan cu Cristos pe tronul Judecății și de o parte fericiții, echilibrând grupul damnaților, de cealaltă parte; doisprezece apostoli simetrici cu doisprezece profeții și cei patru evangheliști împreună cu cei patru profeții mai însemnați. 
          Cu toate că în producțiile medievale există o mare varietate și spontaneitate, ideea de simetrie și echilibru domină totul. 
          Spiritului medieval îi plăcea să găsească corespondențe și paralele, armonii și acorduri bogate sau firave, ca să poată face din lumea mare, din corpurile naturale și din lucrarea mâinilor omului o imitație a unității divine. 
          Sfântul Augustin recomanda să fie studiate cu deosebită atenție miracolele de proporție și relații din trupul omenesc - și astfel, prin postulatele misticismului său religios l-a anticipat pe cel care avea să fie realmente pus în practică de interesele naturaliste ale lui Leonardo da Vinci și ale lui Michelangelo. 
          Dar mintea lui nu se oprea asupra armoniilor din lumea naturală ca asupra efectelor unor cauze naturale, ci acordurile pe care le vedea pretutindeni reflectau mai degrabă o sursă mistică. 
          Cele trei principii - măsura, numărul și ponderea sau, cum erau formulate uneori, modul, forma și ordinea - aflate atât la baza existenței cât și a frumuseții, corespund celor trei ipostaze ale Sfintei Treimi (NICENE...FATHERS, ser, I, vol. III, p. 154; XI).
          Cercul perfect desenat, iambii și octavele, statuile și ferestrele echilibrate, toate imitau pentru el, forma lui Dumnezeu, cea mai frumoasă dintre toate formele (DE  OR, I, 18; II, 2,11, 21 și următoarele).