Cum?
Cum să mă dezîndrăgostesc de tine?
Când te-am privit în o mie de feluri,
Când credeam c-avem aceleași destine,
Și-aceleași valori, dorințe, țeluri.
Cum să pretind că nu te cunosc?
Când încă îți caut ochii prin mulțime,
Când abia mă mai recunosc,
Și când speram că vom fi la înălțime.
Cum să ucid ce simt?
Când n-o s-apuc să te mai privesc,
Când știu că totu-i strâmb,
Și când doi ca noi nu se potrivesc.
Mulțumesc
Îți mulțumesc că ai plecat
Când mi-era cel mai greu;
Noi n-am ajuns la apogeu
Dar cumva tu m-ai marcat.
Știu că nu-mi vei fi alături
Când noaptea se va sfârși,
Dar m-am oprit din a cerși
Sentimente în picături.
Și nu; nu-ți voi duce dorul.
Nu voi regreta c-am pierdut
Un om care s-a prefăcut
Că-mi va fi eroul.
Dacă
Dacă tot pleci, învață-mi
Inima să nu te aștepte;
Să pot zâmbi, glumi,
Să iau decizii drepte.
Dacă tot pleci, nu-mi lăsa
Sentimentul că ai pus virgulă;
Că, poate, vei inversa
Tot ce-a fost în neregulă.
Dacă tot pleci, pune
Un punct. Fă-o de tot.
Chiar dacă nu-ți voi spune
Că mi-ai fost antidot.
Îndemn
Hai să ne salutăm
De parcă abia ne-am întâlnit.
Hai să ne iubim
De parcă ne-am fi potrivit.
Hai să dăm uitării trecutul
De parcă nici n-a existat.
Hai să cunoaștem iar absolutul
De parcă doar azi va fi contat.
Hai să ne strângem tare
De parcă nu ne-am mai rănit.
Hai să ne luăm ca atare
De parcă abia ne-am întâlnit.
Bun-rămas
Ne întâlnim întâmplător?
Sau, poate, de dor?
Ești chiar tu?
Sau te văd în fiecare?
Am stricat în joaca
Noastră două destine
Și-acum ne rătăcim
În fiecare zi…
Dar timpul nu-l întorc
Înapoi nu te iau.
Cu ideea că ești
Un străin despre care
Știu totul
M-am împăcat.
Apusul iubirii
Prea mult timp te-am pus
Pe tine pe primul loc,
Dar tu-mi erai doar un apus,
Nu mă iubeai deloc.
Mă mințeam că „mâine”
Vei fi altfel și voi zâmbi,
Că vor veni zile senine,
Că nu mă mai rănești și te schimbi.
Dar acea zi nu venea niciodată...
Am încetat să mai cred minciuni,
Am ales să fiu mai calculată
Să nu te las să-mi mai provoci stricăciuni