Sfârșit de toamnă

A început să fie mai frig
Și vântul bate în rafale,
Merg prin pădure, uneori strig
Să nu-mi iasă ursul în cale.

Să sorb o clipă de plăcere
Admirând peisajele toate,
Să nu mai simt nicio durere...
Să fiu iubit, dacă se poate!

Mantia divină a toamnei
Peste pădure se așterne,
Gheara șireată a soartei
Blândele zile mi le cerne!

PAMFLET

Toamna la bureți de fag

Mulți oameni se duc pe munte
Coastele să le înfrunte
Pentru o traistă de bureți,
Nu se servesc doar cei isteți!

Depinde mult și de noroc,
Dacă la urși nu le fac loc,
Că aici nu fi doar zmei...
Îl vezi exact când nu îl vrei.

Văd atâția guralivi
Pe internet, foarte naivi.
Mintea li se resetează
Doar când ursul îi calmează!

Unii apără doar ursul,
Viața își urmează cursul,
Se cred cu capul mai mare...
Fiecare cu ce-l doare!

Ursul la cap te atacă
Acolo-i problema oleacă,
Știe ursul, el ce știe...
De nu-i cap, e gălăgie!

La bârlog când nimerește
(cel din fotoliu trăiește)
Iese ursul, îl aranjează...
Dar omul interpretează.

De are pui pe coastă-l duce
Ca pe pui să nu-i încurce.
Cei care latră pe bani,
În țară au prea mulți fani!

Ursul se întoarce la pui,
Omule, ursului nu-i impui
Genele maimuței moștenite
Când ești om și nu ai minte!

Unii merg și cu trompete
La pleurotus, chiar și fete,
Urșilor le dau de știre
Să plece cel pașnic din fire.

Dacă suflă vântul înspre el
Omul e mai apărat nițel,
Ursul are mirosul fin,
Pleacă, nu apare din senin!

Când în urs s-a tras cu arma
E vai de om, vă dați seama...!
Cucoanele la făcăleț
Să se priceapă... e mai isteț!

Te omoară din doar din senin
Că de ură e foarte plin, 
O viață pe om îl vânează...
Îl omoară cu mintea trează.

De mic copil doar printre urși
Am crescut și mă spurci
Cu idei filozofale
Când viața-ți e de două parale!

Șmecherași de cartier
Fără diplome de niciun fel
Devin mari specialiști,
La urs e bai dacă te miști!

Când îi dai mâncare din mână
Rămâi fără braț la stână,
Poți să îți susții prostia...
URSUL ȘI ACADEMIA!

Vin bani mulți și moare omul
Sfâșiat de urs, U.E. dă tonul.
Academicieni de paie
Au păreri, ți-o fac de oaie!

Să trăiască în pădure
Să mănânce fragi și mure,
Cu ursul să se-ntâlnească
Și să nu se mai prostească!

Fiecare cu meseria lui!
Negociezi viața omului?
Plătește dacă l-ai omorât
Prin fantezii de om urât!

Când găsesc oamenii bureți
Îi fac murături dacă vreți,
Cu oțet și usturoi...
Cu foi de dafin pe la noi.

Dacă unii își fac plinul
Fac și poze, cunosc chinul
Pădurilor colindate
Cu frica ursului în spate!

Dar pasiunea de o viață
Toamna nu se mai dezvață;
Cu-n rucsac și-o toporișcă...
Aud ursul...  cum se mișcă.

Ajung la trunchiul putrezit
Pe care-l știu, chiar umezit,
Cu-n briceac sau cu un topor
Taie pleurotusul cu spor.

Dacă îi văd la înalțime
Pe-un arbore ce ține
Greutatea ciupercilor,
O prăjină le e de ajutor.

Dau ciupercile jos cu ea
Unele de sus mai vor să stea,
Altele devin mai mici...
Sau poate cad printre urzici.

Dar ce nu face omul bun
Când găsește ciuperca-n drum,
Pleurotusul delicat...
V-am spus prea multe... și-am plecat!