Mă plimb pe cărarea cu urme de cerbi

Mă plimb pe cărarea cu urme de cerbi
În mijlocul pădurii dese, toamna...
Se preling rugii de mure, tot mai acerbi,
Își dezbracă mantia frumoasă... Doamna!

Mă mângâie iarăși frumosul anotimp,
Strivesc sub picioare proaspetele urme,
Covorul frunzelor a ruginit în timp,
Răscolite de a mistreților turme.

Atât de aproape boncăne cerbii de zor,
Un mascul puternic în stânga mea apare,
Îmi întețesc pașii să umblu mai cu spor,
Spre o poieniță ivită în zare.

Deasupra mea albastrul cer îmi zâmbește,
Iar inima mi se umple de iubire,
Un mic ogor poiana o înverzește...
Unde un cerb trufaș boncăne-n neștire.

Și scoate sunete de tună pădurea,
Visele mele devin realitate,
Uit oboseala, uit totul... privesc aiurea...
Și văd cerbii toamna trecând iarăși la fapte.

Se luptă doi masculi, dar văd și femele,
Coarnele trosnesc, ecoul le răspunde,
Se luptă de zor în clipe efemere...
Printre ciute, un cerb tânăr se ascunde.

În haosul ivit se împerechează,
E legea naturii, unii mai trișează...
Tânăra cerboiacă deloc nu protestează,
Aerul din jur de dragoste vibrează.

Cerbul dominant e iarăși învingător
Și își va alege frumoasa cerboaică,
Cel înfrânt dispare, atât de repejor...
Abia are timp spre pădure să treacă.

Natura își deapănă cursul poveștii
Spuse la gura sobei de către bunici,
Când zâna frumoasă, din ușa caleștii,
Privește zâmbitoare spre copiii mici.



Vine toamna, hai la școală!

Când mă lua mama de mână
Pe trotuar să merg la școală,
Am dat de ,,Doamna cea bătrână”,
Copiii-n clase dând năvală.

Știu că mai erau doar patru ani
Ca să sărbătorim o sută,
Cu mulți copii și atâția fani…
Cu fericirea-n noi avută.

Era doar începutul toamnei,
Uniforme noi iarăși aveam,
Suna clopoțelul doamnei
Dancu și în clasă ne grăbeam

Prima noastră învățătoare
Abecedarul ni-l învăța,
Bucuroși eram fiecare…
Entuziasmați de ce preda.

Avea o voce atât de blândă,
Foarte exigentă uneori,
Dragostea pentru carte-i sfântă...
Dar să înveți să nu ai fiori!

Toamna frunzele îngălbenesc
Și în văzduh e-un iz de școală,
Copiii harnici nu lenevesc...
Dimineața din timp se scoală.



Când frunzele pădurii ruginesc

Când frunzele pădurii ruginesc
Și rândunelele s-au dus demult,
La marginea pădurii poposesc...
Ciripitul păsărilor ascult.

Toamna multicoloră apare,
Cu zile ploioase și nopți mai lungi,
Falnicii munți îți apar în zare...
E toamnă și-n viață, cu să-i mai urci?

Toamna e foarte înșelătoare,
Urșii se îngrașă, umblă hoinari,
Orizontul mai aproape apare...
Cerbii puternici devin solitari.