Și -am să-ți spun

Câte zile coapte, ore și minute
Câte dansuri tandre de emoții mute
Câte ne-ntâmplate la voi s-au retras
Câte preferate s-au sfădit cu Luna
Și în soare, seara, plecând de la amurg
Tu, alesului, inima i- ai invadat
Ai țesut din rouă, pure sentimente
Și cu raze calde viu le-ai colorat
Să vă fiți într-una sprijin reciproc
Și de-o fi vreodată norocu’ închis
Doar deschide poarta către un izvor
Taina va străbate labirintul dor

Două oglinzi

Pe față, pe dos
Tac și tic cu pieptul vânjos
Oglida unui om norocos!
Cine credea că va veni vremea
sa strigi spiritul din interior, de copil?
să vorbești cu tine ca și cum nu ești
să nu crezi că ești ce gândești
să nu te amăgești
oglinzile din lumea necunoscută
se uită la tine, străinul cu fața de undeva cunoscută
întreabă : ce faci? câte asculți din tot ce cuvântă?
ai lumi multe cu tine și poți să le accesezi
străbunii – s uimiți la câte visezi
începe cu una sau două și…. Permite, timpul te face să crezi


Vara destinului

Am devenit complici, ne potrivim în cuvinte
Pasiunea ne curtează nerezervat, surprinzător
Frunzele verii ne alintă cu mângâierile colorate verzui
Codrii ne trimit povești cântate în stări de dor cuminte
Eu nu tresar când îmi găsești visarea
Și nici distanțele nu le privesc
Lăsăm intense-atingeri să strige vara
Cu un surâs zburând, tu îmi străbați mirarea
Culegem iar în noapte rodiri răvășitoare
Fizici neîntâmplate se-ntâlnesc tacit cu alchimia
Ispitele, în taină, caută  popasuri vorbind cu magia
Vino, destinul răspunde firii, polenul lumii ne-aduce culoare
Zăvoarele se-ascund
Jocul se liniștește deodat’
Potecile asteapa răspuns
Ne găsim oriunde, oricând
Întregul univers trimite o ruga
Leacuri dechise de veacuri cresc amintiri tăcute
Legământul făcut caută porți de sărut
Pași-vom amândoi până departe unde-ntalnirea ne este nudă