TREZEŞTE-TE, LUME

Trezeşte-te, lume! Acum este clipa 
            Lumini să aprindem.
Să ardă pustiul,
    Să ardă tăcerea,
        Să ardă privirea.
Să ardă cenuşa cu toată durerea
            Strigată la stele.
Să ardă şi bezna profund rătăcită 
            Prin Calea Lactee.

Şi-n tot Universul, pătruns de-ntuneric
            Şi găuri cumplite,
Să-aducem pe aripi potopul luminii
            Cu lacrimi sfinţite.
Bătăile-n inimi să spună-adevăruri
            Şi rugi cristaline,
Să fim împreună un vis şi-o speranţă
            În gânduri divine.


Trezeşte-te, lume! În noi orizonturi 
            Să fii o lumină, 
Ca Pasărea Phoenix să fii renăscută
            Din scrum şi ruină,
Să prinzi infinitul în palmele tale 
            Şi timpu-n artere,
Să naşti o iubire,
    Să fii o iubire,
        Cum soarta îţi cere!
 
OPTIMISM                &

Salt
       Înalt
               În val de soartă
Limpezit în ochi de şoaptă,
Strânse stele într-un Soare,
Infinituri de culoare...


Vis
      Aprins
               La o răscruce
Dintr-un „vine ce se duce”
În pustiul viu de oază
Pe alei în flori de rază.

Crezi
        Ce vezi
                  Şi ce-o să fie,
Ce n-a fost şi nu se ştie?
Mers pe drumul cel din palmă,
Linişte într-o alarmă.

Ploi
      Cu roi 
             De felinare,
Zi ce-aprinde aşteptarea
Şi căderea ne înalţă
În apus - o dimineaţă.

Râs 
     Şi-n vis,
               Şi-n bucurie,
Într-o viaţă ce învie
Amintirea cea uitată
Într-un salt 
             Înalt
                 De soartă.    


PESIMISM

Salt
       Înalt
               În val de soartă
Rătăcit în ochi de şoaptă,
Suflet ne-ncălzit de soare,
Noapte fără de culoare.


Vis
      Aprins
               La o răscruce
Din venin care seduce
În pustiu orfan de oaze...
E lumina fără raze.

Vezi 
     Ce crezi
                Şi ce-o să fie,
Ce n-a fost şi nu se ştie?
Mers pe drumul cel din palmă,
Vuietul e de alarmă?

Ploi
      Cu roi 
               De aşteptare,
Zi cu stinse felinare
Şi căderi ce ne înalţă
Suflet mort sortit la viaţă.

Plâns
      În vis,
              Când totul arde...
Ochi înfipţi în inimi oarbe,
Amintiri demult uitate
În saltul
           Gol
                Cum este soarta.

 
BUREBISTAS CĂTRE DACI

Noi ne-am născut ca să luptăm pentru dreptate 
Şi cu lumini să ne-nălţăm în vis, 
Şi am învins, şi vom învinge-n toate, 
Toţi inamicii ce-au venit în noapte 
Să fure-al nostru sacru paradis! 

Săriţi, viteji, eroi ai libertăţii, 
Că hoţii au dat buzna peste tot 
Şi ne-au lovit din faţă şi din spate... 
Săriţi să ne-apărăm cu zel dreptatea 
Şi să oprim acest nefast complot! 

Destinul nostru e-n pericol crâncen 
Şi-al nostru viitor e prins la zid. 
Nemuritori suntem şi să luptăm ca niciodată! 
Eroic să-apărăm a noastră vatră,
Prin vitejie să cream a noastră soartă, 
Pentru urmaşii noştri, Ţara-nveşnicind! 

Săriţi, apărători ai rugăciunii, 
Să apărăm al nostru viitor, 
Să arborăm drapelul demnităţii 
În zorii şi-n lumina dimineţii 
Şi să murim cum luptătorii mor! 

Noi ne-am născut în clopote să batem 
Şi să luptăm pentr-un măreţ destin, 
Şi-n cer senin să ne dorim o pace! 
C-un Doamne-ajută pentru libertate 
Noi să luptăm, de mai dorim să fim! 

Noi am luptat mereu pentru dreptate, 
Noi ne-am aprins luminile în vis 
Şi am învins, şi vom învinge-n toate 
Toţi inamicii, şi cu demnitate 
Vom apăra al nostru paradis!


    DECEBAL CĂTRE URMAȘI 

Aprindeţi lumânările în inimi, 
Prin luptă toţi să ne-nălţăm la cer, 
Chiar de-om rămâne-n lacrima tăcerii, 
Chiar de-om rămâne-orfani într-un mister. 

În-ăst război, ce e pe viaţă şi pe moarte, 
Să ne-mbrăcăm în vise toţi,
Că vom lupta pentru lumina libertăţii,
Să ardă veşnic rugăciunea demnităţii 
Pentru copiii noştri şi nepoţi. 

Veniţi cu toţi să fim o călăuză
Nemuritoare şi plină de vis, 
Să demonstrăm că suntem o credinţă, 
Că suntem demni de-al nostru paradis. 

Noi am luptat mereu pentru lumină, 
Nemuritori suntem şi-aşa vom fi, 
Pe bolta rugăciunilor senine 
Destinul nostru ne va-nveşnici.

Aduceţi din oraşe şi din sate 
Toată suflarea dornică de vis 
Şi adunaţi să fim o Demnitate 
Ca o lumină fără de cuprins. 

Şi răstigniţi, dar neînvinşi de nimeni, 
Noi să luptăm pentru al nostru cer 
De viitorul ce ne aparţine 
În orice colţ al lumii şi ungher. 

Priviţi la cer cu ale voastre inimi 
Neliniştea din suflet neîmpăcat... 
Priviţi cum şi strămoşii ne admiră 
Ce pentru visul nostru au luptat. 

Aprindeţi lumânările în inimi, 
Prin luptă să ne înălţăm la cer, 
Să ne-adunăm cu toţii în lumină 
Şi-n dragostea destinului auster.
 
Pe aice nu se trece!
 
Pe aice nu se trece,
Munții sunt de nepătruns,
S-au făcut cetăți mărețe,
Nimănui de nesupus.
 
Pe aice nu se trece,
Râurile curg șuvoi.
Nimănui să nu permită
Ca să treacă peste noi.
 
Pe aice nu se trece,
Mândrii brazi au înălțat
Pân’ la cer muri din credință,
În veci de nezdruncinat!

Pe aice nu se trece,
Nici măcar să nu-ncercați,
C-o să fiți puși toți pe fugă
Și-n picioare crunt călcați.

Pe aice nu se trece,
Bravi ostași, nemuritori,
Nimănui nu vom permite
Să umbrească-ai noștri zori.

Pe aice nu se trece,
Toți strămoșii sunt cu noi!
Au venit iarăși să lupte
În acest cumplit război.
 
Pe aice nu se trece, 
Nimănui nu ne-nchinâm!
Ca vitejii veșniciei
Vatra sacră ne-apărăm. 
 
Pe aice nu se trece,
La Oituz, la Mărășești,
Zid din inimi curajoase,
Din destine românești,
 
Ridicat a fost la stele
Prin lupte de nedescris.
Pe aice nu se trece!
Noi aicea am învins!    Dor de cimitir 

În cimitirul pribegiei 
Rugi de luare-aminte 
Răsună-n dangătul durutei 
Tăceri de pe morminte. 

Și răstignirile sinistre 
În rătăcirea sorții 
Se-nalță-n stinsa veșnicie 
Din învierea morții. 

La sfat cu sufletele ninse, 
În sihăstria stoarsă 
Luminile aprinse-n ceruri 
Zori cu-amintiri ne varsă 

În lacrimile din țărână, 
Sacre și visătoare, 
Din rugile desăvârșirii 
Suspinului din Soare. 

Și rătăcind printre morminte, 
Sărutul devenirii 
Lăsăm pe-a noastră răstignire, 
De dorul nemuririi... 


MAMEI

Mama visele-mi sărută
Și-mi zâmbește lăcrimând,
În ai mei ochi ea se uită,
Fericirea mea sfințind.

Ea tăcerile-mi ascultă
Și-nțelege al lor grai,
Pe-ale ei tâmple cărunte
Este colțul meu de rai.

În bisericile sfinte
Lumânări aprinde ea
Și-n lumina ei cuprinde
Toată strălucirea mea.

Rugăciuni la cer înalță,
Rugăciune este ea
Și în lumea asta-mi este  
Călăuzitoare stea.

În divinele ei palme
Drumul vieții mele-i scris.
Se trezește și adoarme,
Păzind al meu paradis.

În priviri ea-mi luminează
Infinitul de culori
Și destinul îmi veghează
Ca pe sacrele comori. 

Din adâncul veșniciei,
Stele-au nins pe fruntea ei,
Cerul ei cu apă vie 
Lăcrimează-n ochii mei.

Inima ei radiază
Liniștea din al meu vis.
Al ei suflet e-a mea pază
Și-al meu zbor spre necuprins.


    BĂTĂI ÎN LUNĂ    
         
Băteam 
         În geam
Să se trezească Luna...
Fierbea
    Noaptea în mare,
        În dor şi-n rătăciri...

Luna cochetărea desăvârşit în cerul negru,
Privind la stele ca la inutile luminişuri,
Izbind cu valurile mării în pietrişuri.

Incoerenţă pură
    În aparenţă dură?
Epuizare până la demenţă,
Paralizată-n eleganta somnolenţă.

Băteam
    În geam...
Ţipam în gura mare!
Şi aruncam cu însuşirile-n mirare...

Şi nu era deloc pe placul nopţii
Să vadă Luna-n bunăvoia sorţii.