Ale clipelor cinstiri          

Trandafirul ce mi l-ai dăruit
Poartă amprenta sarutului tău
Şi-n sufleţel îmi şade lustruit
Parfumul tău de adorat flăcău

Catifelat ating genele-n vis 
Pe raze de iubire se strecoară
Imagini din al minţii paradis
Ce le-am trăit intens odinioară

Şi am sorbit secundele din mers
Regăsind comori prin amintiri
Le voi aşterne într-un tandru vers 
Ca s-aduc clipelor dragi cinstiri.

Al vieţii trandafir  

Toamna-și cântă iar apusul  
Peste dealuri, peste vii     
Timpul gri ce-l toarce fusul  
Printre frunze arămii   

Toamna mea încet se stinge  
Lasă albul pe-al său fir   
Iarna vine și-ncet ninge   
Peste-al vieții trandafir    

Și-l apasă cu omătul   
Cel transformat în gheață  
Şi adunând cu freamătul  
Pâcla groasă de ceață  

Și se tânguie cu jale  
Tristul vieții trandafir 
Că-i cernită a sa cale  
Cu ecouri de safir...  

Toamna mea, tu nu mai plânge  
Anii trec, se duc, se scurg  
Timpul tace-n foc de sânge  
Lacrimi seci în rânduri curg. 



Suflet de femeie  

Pășești ușor fără să  deranjezi 
Gingașă, profundă, diafană  
Făptură delicată, dirijezi 
O  constelație pământeană 

În spate cari dureri și bucurii 
În sufletul firav de femeie
Trecând prin gândurile purpurii
Mereu păzești a vieții scânteie

În suflet îți cântă mii de viori 
Și mii de doruri îți fredonează 
Iar dragostea îți dă stropi de fiori
Când brusc inima ți-o fascinează 

În tine-s sori și mări infinite
Ce valuri calde își trimit spre mal
În tine-s fluvii nemărginite
Ce curg rapid într-un surâs formal

Ești pace și taifun deopotrivă
Și-n toate tu ești a vieții cheie
Și-un univers să-ți fie împotrivă
Ești, același suflet de femeie! 


Dragoste cu spini trandafirii 

Când ai plecat iubito, sufletul mi-ai sfâșiat 
Tu cărbuni de haos mi-ai aprins în minte
Şi inima în franjuri de tristețe mi-ai tăiat 
De jale plâng, a’ noastre sfinte legăminte

Dulceața și parfumul serilor pline de iubire 
Divina ispită nechemată, ce mă chinuie 
Nu vrea să șteargă clipele de fericire 
În sufletu-mi pustiu, iubirea mai dăinuie.

De-atâta dor, te-nalţ pe stelare piedestale
Şi-un infinit de caste flori îți dăruiesc 
Angelica mireasmă din catifelatele petale 
Să-ți reamintească magic, că încă, te iubesc

Vino înapoi iubito şi-aprinde-mi iară focul
Dă-mi grandoarea clipei, când mă sărutai 
Iubește-mă din nou şi-ntoarce-mi sorocul  
Dragoste cu spini trandafirii, te rog să stai!


A mai rămas un trandafir      

Din buchetul roz ce-l aveai în glastră
A mai rămas, doar un ultim trandafir 
El îți șoptește încă de iubirea noastră 
Când sorbeam din al dragostei potir 

Acele zile pecetluite cu dor și iubire
S-au spulberat ușor zburând pe rând 
Din teancul gros cu clipe de fericire  
Atât a mai rămas, une vis și-un gând 

Părerile de rău te-ncearcă și ți-e jale
C-ai încetat să numeri vechile șoptiri 
Din dragostea eternă ce părea în cale 
Au mai rămas regrete triste-n priviri  

Nu-i timpul tot trecut, mai este încă 
O rază vie de speranță pe-al tău val 
Și nu lăsa vechea iubire să se ducă 
C-a mai rămas un trandafir la mal.



Conferinţa  dragostei  

Ĩmi cântă iubirea în sufletul curat 
Şi nici n-aş şti să nu te mai iubesc
C-ai imprimat al dragostei zburat
Şi zorile cu sclipirea ne-ntineresc

Suntem mereu, vom fi şi am fost
Prezenţi la a dragostei conferinţă 
Ne-am însuşit definiţia pe de rost 
Pare sculptată în a noastra fiinţă

Râdem, ne-ntristăm, ne alintăm
Străbatem în doi a vieţii troiene
Şi împreună bucuriile ne purtăm
Spre bătrâneţe inaintănd  alene ...
 

Din roşii trandafiri 

Din roşii trandafiri mi-ai presărat petale
Catifelându-le cu-al dragostei parfum
M-ai aşezat mereu pe'nalte piedestale
Ĩngrijind focul, nelăsând s-ajungă scrum

Cerul mi l-ai adus în dar brodat cu stele
M-ai dezmierdat în minunate primăveri
Şi chiar şi-n nopţi întunecoase şi rebele
M-alinţi la fel de drăgăstos, la fel ca ieri

Atâta dragoste ce-i culeasă peste ani
Strălucind pe-a sentimentelor balanţă
Ĩntruchipează iubirea noastră de titani
Ĩn cor de inimi ce cântă-n rezonanţă!



Artizanii amorului tăcut  

Să-ţi fiu un tandru trandafir
Şi să te-alint cu-nmiresmare
Să-ţi fiu un extravagant safir
Ce-i încuiat în inima ta mare 

Să-ţi fiu un frumos cântecel
Şi doină-n nopţile de tristeţi
Să-ţi fiu un catifelat ghiocel 
Ce râde în ale tale dimineţi 

Să-ţi fiu rima dintr-o poezie
Care-ţi va-nmuguri în suflet
Prinsă-n a dragostei frenezie 
Interpretând al inimii cuplet

Să-ţi fiu zână-n vis de noapte
Melancolia vremii ce-a trecut
Şi murmurând suav în şoapte
Să fim artizanii amorului tăcut.


Comoară, doar iubirea ta    

Am închis uşor pleoapele să salvez 
Imaginea vie ce-mi dansa pe retină
Chipul drag ce mă făcea să radiez
Ĩn zile cu soare și-n nopți cu lună plină

Și-am alergat să pot prinde din zbor
Sărutul lunii care îți mângâia chipul
Să-ți sorb mireasma de parfum ușor
Când soarele te alinta cu asfințitul

Și-am atins fin... urma pașilor tăi
Vrând să le simt greutatea strivirii
Să-mi poarte gândurile peste văi
Pe unde se-ascund clipele iubirii...

Am încuiat în inimă dragi amintiri
Pe care nimeni nu mi le poate fura
Și-acolo-n tainicele mele fericiri
Păstrez sfântă comoară, doar iubirea ta!