Personajele: Elevul 1, Elevul 2, Elevul 3, Elevul 4, Elevul 5, Elevul 6, Elevul 7, Profesorul, Bătrâna, Eleva 1, Eleva 2.

Actul I

Personajele: Profesorul şi elevii.

Decorul: O sală de clasă spaţioasă în care sunt aranjate în semicerc câteva bănci cu scaune. Într-un colţ al clasei se află o catedră, un scaun.

(Elevii aşteaptă profesorul, ca să înceapă ora.)

Elevul 7: Întârzie.

Elevul 1: E prima zi de cursuri după o lungă vacanţă. E îngăduit.

 

Elevul 3: De ce ar fi îngăduit? Noi am ajuns la timp.

Elevul 1: Nu ai înţeles nimic. Farmecul aşteptării face mai dulce miezul învăţăturii. Totul se dobândeşte cu răbdare.

Elevul 3: Te-ai găsit tu filosof!

Elevul 4: Linişte! Se aude zgomot pe coridor.

Elevul 2: Profesorul!

Elevul 5: La locurile voastre!

(Profesorul intră în clasă.)

Profesorul: Bună ziua!

Elevii: Bună ziua!

Profesorul: Am întârziat. Îmi cer scuze. Am fost reţinut de-o bătrână. Mi-a dăruit sacoşa aceasta. E o pâine caldă în sacoşă. M-a rugat s-o dau elevilor mei în memoria soţului ei. Am primit pâinea şi în curând o să fie a voastră, dar pentru început o să ne jucăm. E prima oră de curs, e ora de dirigenţie, o să începem acestă oră cu un joc. De acord?

Elevul 1: E perfect!

Elevul 3: Mă scuzaţi, domnul diriginte, dar pentru el totul este perfect!

Profesorul: Pentru tine perfecţiunea nu există sau totul tinde să devină perfecţiune?

Elevul 3: Eu nu înţeleg ce este perfecţiunea.

Profesorul: (Scoate pâinea din sacoşă şi o aşează pe catedră.) Pâinea acesta e perfecţiunea.

Elevul 3: Cum poate o pâine să fie perfecţiunea?

Profesorul: Orice lucru făcut cu dăruire şi trudă atinge perfecţiunea. Bătrâna a pus mult suflet în pâinea aceasta.

Elevul 3: Nu m-aţi convins. Eu nu înţeleg perfecţiunea care se ascunde într-o pâine caldă.

Profesorul: Atunci să ne jucăm, poate o să descoperi prin joc perfecţiunea.

Elevul 3: Să ne jucăm?

Profesorul: Eu o să arunc pâinea în braţele unuia dintre voi. Încercaţi să fiţi personajele unei piese de teatru a cărui punct central este această pâine. Nu trebuie să mai staţi în bănci. Voi sunteţi actori. Vă puteţi mişca pe scenă. Totul e să gustaţi rolul.

Elevul 3: Eu nu ştiu să mă joc astfel.

Profesorul: Ai putea încerca.

Elevul 3: Aş putea.

Profesorul: Să începem.

(Pofesorul aruncă pâinea în braţele Elevului 3 şi se retrage ca spectator pe scaunul de la catedră.)

Elevul 3 (surprins): Mi-a dat o pâine! De ce mi-a dat o pâine?

Elevul 1 (se apropie de Elevul 3): A crezut că ţi-e foame şi aştepţi să fii miluit de trecători.

Elevul 3: Eu, cerşetor?

Elevul 4: Tu te-ai uitat în oglindă de dimineaţă?

Elevul 3: Da, nu.

Elevul 2: Da sau nu?

Elevul 3: Ei bine, nu. M-am grăbit. Eram în întârziere. Nu am avut timp să mă uit în oglindă.

Elevul 5: Dar ai avut timp să mănânci. Eşti pătat pe faţă cu dulceaţă şi nu doar pe faţă, ai şi hainele pătate. Nici nu ai ştiut să te îmbraci. Culoarea pantalonilor nu se asociază cu sacoul, iar sacoul l-ai luat pe dos.

Elevul 3: Nu pot să cred! Eu nu fac greşeli de acest fel.

Elevul 2: Acum ai greşit.

Elevul 3: Şi pentru atâta lucru să fiu umilit cu o pâine?

Elevul 1: De ce consideri pâinea o umilinţă?

Elevul 3: Eu nu consider pâinea o umilinţă, ci gestul prin care pâinea a ajuns la mine.

Elevul 1: Ţi-a fost dăruită de un trecător cu toată dragostea. Încă e aburindă. Abia a fost scoasă din cuptor.

Elevul 3: Nu am ce face cu ea. Ia-o, tu!

(Elevul 1 ia pâinea şi o strânge în braţe.)

Elevul 1: O pâine caldă! Ce poate să fie mai plăcut decât o pâine caldă într-o zi răcoroasă de toamnă! Căldura şi aroma ei te rup de vântul ce răreşte frunzele copacilor şi aşa bolnave de prea multă lumină adunată peste vară, atât de multă, încât au uitat verdeaţa şi au îngălbenit după chipul soarelui. (Priveşte pâinea cu atenţie.) Să gust o bucăţică de pâine până nu se răceşte. (Rupe o bucăţică din pâine şi mănâncă.) E foarte gustoasă!

Elevul 2: Mănânci fără mine?

Elevul 4: Şi fără mine?

(Se apropie de Elevul 1 şi rup şi ei o bucată din pâine cu acordul lui.)

Elevul 4: Ai avut dreptate. E foarte gustoasă!

Elevul 3: Aş putea încerca şi eu?

Elevul 1: Tu ai fugit de pâine.

Elevul 3: Pentru că nu am crezut că e deosebită.

Elevul 2: Tu nu înţelegi lucrurile deosebite. (Rupe o bucată din pâine şi-i oferă Elevului 3)

Elevul 3 (gustând pâinea) E delicioasă!

Elevul 5: De mine aţi uitat?

Elevul 3: Dacă taci.

Elevul 5 (Arătând spre Elevul 7 care nu s-a ridicat încă din bancă, ca să participe la joc.): M-am pierdut în gânduri. Priveam spre un om sărman. Uitaţi-l pe banca aceea! Noi mâncăm pâine caldă şi el nu cred că a mâncat nimic de câteva zile. (Gustă şi el din pâine.) E bună. Ce-ar mai mânca şi sărmanul om o bucată de pâine caldă!

(Elevul 3 rupe o bucată de pâine şi se apropie de Elevul 7.)

Elevul 5: Nu pot să cred. Chiar el?

Elevul 1: Orice lucru are un început.

Elevul 3 (Îl atinge pe umăr pe Elevul 7 după ce-l studiază atent câteva momente, iar Elevul 7 tresare.): Poftim!

Elevul 7 (Întinde mâna după bucata de pâine.): Mulţumesc.

Elevul 3: E bună?

Elevul 7: E bună.

Elevul 3: Ţi-am oferit o bucată de pâine. Tu ce-mi oferi în schimb?

Elevul 2: Nu se putea! Mereu strică totul!

Elevul 1: Am putea avea puţină încredre şi în el.

Elevul 4: Poate ai dreptate.

Elevul 7: O carte. (Scoate o carte micuţă dintr-un buzunar.)

Elevul 3: O carte?

Elevul 7: Poftim.

Elevul 3: Nu-mi plac cărţile.

Elevul 5 (Se apropie de ei): Pentru că nu ai încercat să le înţelegi mesajul.

Elevul 3 (către Elevul 7): E prietenul meu.

Elevul 7 (către Elevul 5): Tu înţelegi mesajul fiecărei cărţi?

Elevul 5: Cărţile sunt ca o pâine caldă, dacă guşti din ele, le înţelegi.

Elevul 7: Ai spus un mare adevăr.

Elevul 3: Cum aş putea gusta dintr-o carte?

(Ceilalţi elevi se apropie şi ei.)

Elevul 5 (către Elevul 7): Prietenii noştrii.

Elevul 1: Deschide cartea ce ai primit-o şi o să înţelegi cum poţi gusta din ea.

(Elevul 3 deschide cartea.)

Elevul 3: Piatra de moară.

Elevul 7: Cu ajutorul ei se măcinau crealele pentru a se obţine făina.

Elevul 3: Da. Istorie şi arheologie.

Elevul 1: Ai gustat din carte.

Elevul 3 (râzând) Da, are gustul pâinii.

(Uşa clasei se deschide. În clasă îşi fac apariţia Eleva 1 şi Eleva 2.)

Eleva 1: Bună ziua. (Se adresează profesorului care nota ceva într-un caiet.) Ne iertaţi, că am întârziat. Ne-am întâlnit pe drum cu o bătrână şi am ajutat-o să ducă un coş cu pâine la Căminul de bătrâni.

Eleva 2: (scoţând o pâine din geantă) Ne-a oferit şi nouă o pâine, pentru că am ajutat-o.

Elevul 3: Încă o pâine!

Profesorul: Vă poftesc la joc.

Eleva 1: Să ne jucăm?

Elevul 3: De parcă nu ţi-ar plăcea să te joci. (Se apropie de Eleva 2 şi ia pâinea.) Mai avem o pâine. (Toţi se apropie de el, inclusiv Elevul 7, Eleva 1, Eleva 2 şi rup pâinea în bucăţi mici. Încep să mănânce.)

Eleva 2: Chiar e bună.

Eleva 1: (Privind spre geam.) Un porumbel! Lui nu-i oferă nimeni o bucată de pâine?

Elevul 7: El îşi adună singur pâinea în libertate.

Elevul 3: Tu de ce nu ţi-ai adunat singur pâinea. Te-am ajutat noi. Acum ar trebui să ajuţi şi tu porumbelul.

Eleva 2: O să-i ofer eu o bucată de pâine. (Se duce la geam, îl deschide şi dă pâine porumbelului.)

Elevul 2: Îi era foame şi lui.

Elevul 7: Porumbelul şi apa, Noe, potopul.

Elevul 1: Apă, geografie, Noe, religie.

Elevul 5: Apă şi pâine.

Elevul 4: Fără apă spicul de grâu nu rodeşte.

Elevul 1: Grâul, biologie.

Elevul 7: Focul.

Eleva 1: Fizică.

Eleva 2: Ne-a invitat bătrâna la ea acasă în seara aceasta să ne arate vatra focului, locul unde coace ea pâinea.

Elevul 5: Timpul de ardere, fizică.

Eleva 2: Pâinea se coace.

Elevul 4: Drojdia. Educaţie tehnologică.

Elevul 5: Sarea, chimie.

Elevul 1: „Trec furnici ducând în gurăde fãină marii saci, / Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci;“

Eleva 1: Mihai Eminescu, Călin (file din poveste), literatură.

Eleva 2: Tradiţii.

Elevul 5: Aşa este. Furnicile sunt gospodinele ce respectă obiceiurile şi tradiţiile.

Elevul 1: Nu mai este pâine.

Elevul 3: Dacă aţi mâncat-o cu atâta poftă.

Eleva 2: Când ne vom întâlni cu bătrâna o să mâncăm din nou pâine.

Elevul 4: Pâine făcută de noi.

Elevul 1: E un lucru bun să munceşti pentru a mânca o bucată de pâine caldă.

Elevul 3: Încep să înţeleg şi eu.

Profesorul: Jocul s-a terminat.

(Elevii merg în bancă, la locul lor.)

Profesorul: Mâine aştept un eseu de la voi.

Elevul 3: Un eseu?

Profesorul: Un eseu despre importanţa pâinii în viaţa omului.

Elevul 3: Nu o să reuşesc să-l fac. Nu ştiu.

Profesorul: Ora s-a terminat. Sunteţi liberi. Mâine aştept opinia voastră despre pâine într-un eseu. Bună ziua!

Elevii: Bună ziua.

(Profesorul părăseşte sala de clasă.)

Elevul 3: Aşteaptă. Mereu aşteaptă.

Eleva 1: Propun să mergem la bătrână acum. Poate reuşim să adunăm idei pentru eseu.

Elevul 1: Jocul nostru nu a fost suficient?

Elevul 7: Eu spun că a fost, dar câteva informaţii în plus sunt utile mereu.

 

Actul II

 

Personajele: Bătrâna şi elevii.

 

Decorul: Bucătăria bătrânei în care se zărea un cuptor de cărămidă, o masă de lucru, câteva scaune, saci cu făină, un dulap de bucătărie.

 

Scena I

 

(Elevul 7 a cernut făină printr-o sită, pe urmă a pus-o în lighean. Eleva 2 a dizolvat drojdia în apă caldă cu trei linguri de făină. Elevul 4 a luat sare din dulap, ulei, o tavă şi le-a pregătit pe masă. Bătrâna a făcut o gaură în mijlocul făinii şi a turnat drojdia, pe urmă a început să pregătească aluatul în timp ce unii elevi stăteau pe scaune şi o priveau, iar alţii se aflau lângă ea.)

Bătrâna: Când eram copil, în nopţile de iarnă participam la şezători. Fetele îşi căutau de lucrul lor şi ascultau poveştile bătrânilor. Băieţii se ţineau de petreceri. În ajunul Crăciunului scăpam de gălăgia băieţilor. Ei aprindeau cu o seară înainte un foc mare şi stăteau pe lângă el până dimineaţa aşa cum au stat şi păstorii ce au primit vestea Naşterii Domnului de la îngeri. Noi, fetele, făceam piţărăi, pâini micuţe, ca să le oferim în zori copiilor din sat, piţărăilor. Erau frumoase obiceiurile. (Bătrâna se opreşte o clipă.) E gata. (Se spală pe mâini şi acoperă ligheanul cu un ştergar.)

Eleva 1: Acum ce facem?

Bătrâna: Aşteptăm să crească aluatul, să se dospescă. Pentru ca pâinea să fie gustoasă trebuie să avem răbdare, să fie frământată bine şi pe urmă trebuie lăsată la dospit. Pâinea este asemenea unui copil. Dacă nu îţi educi cu răbdare, pricepere, dăruire şi dragoste copilul, acesta o va lua pe căi greşite.

Eleva 2: Dacă nu ai răbdare să modelezi aluatul şi să-l laşi la dospit, pâinea nu o să fie de calitate.

Bătrâna: Văd că ai înţeles.

Elevul 1: Până la făină şi pâine mai e şi drumul bobului de grâu.

Bătrâna: Care vesteşte atât viaţa, cât şi moartea.

Elevul 5: Momentele de trecere din viaţa omului.

Elevul 7: Grâul – coliva.

Elevul 3: Îmi place.

Bătrâna: Acum e pregătită pentru a fi introdusă în cuptor.

(Se apropie de lighean şi ia aluatul, îl pune pe un tocător de lemn pentru a-l modela. Elevii o însoţesc. Modelează colăcei şi-i aşează în tavă. Când au terminat bătrâna introduce tava în cuptor.)

Elevul 3: Şi din nou trebuie să avem răbdare.

 

Scena II

 

(Bătrâna scoate colăceii din cuptor. Fiecare elev ia un colăcel şi începe să mănânce.)

Elevul 3: E bună pâinea caldă.

Bătrâna: Pâinea caldă e asemenea vieţii liniştite.

Elevul 7: Liniştite?

Bătrâna: Omul care ştie să-şi rânduiască totul la timpul potrivit se bucură de căldura vieţii.

Elevul 3: Am înţeles. Chiar am înţeles lecţia. O să merg acasă şi o să scriu un eseu Viaţa ca o pâine caldă.

Fragment din antologia literară - artistică "Gustul pâinii"