Sunt valul tău

Sunt valul tău 
şi aştept îmbrăţişarea
şi-aştept să te arunci în al meu zbucium
să mă-nsoţeşti în larguri înspumate
acolo unde se îngemănează orizonturi...

Sunt valul tău 
şi nu mi-e teamă
c-o să mă părăseşti în larg,
ne zbatem amândoi în depărtare
şi ne întoarcem împreună iar la mal.

Sunt valul tău ce îţi aduce 
sau îţi duce frământarea
şi zbuciumul din răsărit,
dar ce frumos când înspre seară,
privim apusul, împreună, negreşit...



Mă căuta marea

Mă căuta albastra mare
să-mi picure din zbaterea-nspumată
să-mi ducă sau să îmi aducă sentimente
să mă-nvelească în șoptit de apă. 

Mă câuta apusul prins în înserare
de vraja lunii cea cochetă
se auzeau valuri în disperare
strigând-mă, ca să mă-ntoarcă. 

Mă căuta și-un răsărit
promis demult că mă cunună
pe plaja fină și-aurie, în nisip
cu-o dragoste trimisâ de la zâne. 

Dar eu plecasem către munți
destul m-am lăsat păcălită de-a ei valuri
privirea îmi era acum destul de sus
din piscuri chiar îmbrățișam noi idealuri…



În şoapta unui val

Mă ascundeam în şoapta unui val
alintul lui să-mi risipească zbuciumul
el m-alunga mereu spre mal
să-mi pară viaţa fină, cum e pe-o plajă
nisipul...

Şoptite valuri mă împresurau
şi găndurile treceau  ca o briză
când, înotând prin ele, se spărgeau
lăsându-mă plutind,
pe-o apă lină...


Strălucind

Îmi place să dansez între stele
e acea predare în libertatea iluziilor
departe de ferecarea eului
din practica realității cotidiene.

E un curaj
curajul de a fi tu însuți
cu ochii închiși în melodia lunii
cu pașii necalculați
în valsul nopţii
cu piruetele nereușite
dar perfect de balansate pe dorințe.

Cine ne-a pus stelele pe cer
a făcut-o ca să ținem privirea sus
și să strălucim liber ca ele
să strălucim chiar dacă
în jurul nostru
uneori e beznă...


Una cu marea
   
Într-o zi voi fi una cu marea,
mă voi preface într-un val pierdut de ţărm
şi mă voi zbate să ajung în larg
acolo unde liniştea e un mister...

Voi asculta de-acolo lungi poeme
şi legănarea melodiilor de dor,
din cer vor curge curcubeie
şi alungat de briză, va fi orice nor.

Şi mă vor mai atinge doar corăbii
şi mă vor stinge-n noapte, roz apusuri,
în răsărituri minunate doar mă voi scălda,
voi deveni una cu paradisul
în blânda alintare-a unui val.

Şi nu voi şti dacă e viaţă, sau e după viaţă...
căci nu voi mai atinge tot ce e palpabil,
mă voi lăsa răpită-n legănarea mării
şi voi trimite doar apusuri să sărute malul...