Săruturi perle

Era femeia care se scurgea din valuri
de ea se agăța ca de ultime maluri
și când o atingea plângea nisipul
că îi furase de pe plaje, trupul.
Se unduia pe plaja aurită
și glezna-i fină ii purta a lui săruturi
părea că se ivise dintre valuri
când răsărituri se zbăteau în maluri.

Era femeia ce râdea în soare
cu buzele flămânde, zâmbea a chemare
iar el, supusul brizei ce-i juca printre plete
și a nisipului ce-i contura trupul pe plajele cochete.
Apusul îi cănta refrene tandre
când soarele lin se preda în mare
o barcă se oprea mereu în așteptare
ca să-i asculte tainica-i chemare.

Făcuseră din plaje o scenă de iubire
nisipul strălucea sub trupurile fine
și-și închideau sărutul într-o cochilie 
a unei scoici pierdute-ntre suspine...

Era femeia șoaptă,
zâmbet, val de mare
era femeia ce săruturile-și
transformase, în prețioase perle...


Mi-am ancorat iubirea

Mi-am ancorat iubirea pe un țărm pustiu
unde șopteau valurile a chemare
și ochii nu puteau cuprinde-atâta mare
iar sufletul își dorea propriul Soare
din frământările șoptite se zbăteau
tăcerile albastre ale unui val
mă cuprindeau în spuma revărsată peste mal
și din regretele tardive-mi împleteau un șal
în fire de nisip mi se scurgeau iluzii
alunecând prin ele-naintam tacit
pierdusem infinitul cândva închipuit
iubirea se împleticea acum pe un drum rătăcit
și inima părea un accesoriu fără de folos
care pulsa haotic palpitând retragerea
apusul picta în tăcere resemnarea 
și visul altui răsărit părea că îmbrăcase așteptarea...



Autograf eternității

Clătim priviri în largi apusuri
ca și cum am privi spre alte vieți
ne fuge gândul la eternitate
iar genele se-nchid imaginând
poteci în floare
bucăți de rai ce ne așteaptă în parfum
raze răsfrânte și culori de curcubeu
și parc-am vrea să adunăm 
petalele pudrate de culoare
și să le inspirăm parfumul de eternitate
cuprins în înserare.

Închidem ochii la un moment dat
și inspirăm adânc 
de parc-am vrea încă o dată
să ne umplem plămânii de oxigenul vieții
și să visăm
chiar nedormind
că dăm autograf eternității...


Vacanțele din noi

Zori cu miros de plaje
nisipuri alunecoase
chemări de val
iubiri răsărind din orizontul mării
pescăruși 
și ochi privind în larg
plimbări de mână 
chicoteli
ș briza mării
rătăciri...
apus cu răsărit 
ne împletesc în doi 
curgăndu-și marea
în vacanțele din noi...



Am prins în palma mea cuvântul

Am prins în palma mea cuvântul
l-am modelat de-atâtea ori
când se înfășura în stele gândul
și luna se gătea de sărbători.

Se împletea în el și timpul
cu verbele mai mult la imperfect
era trecutul ce înnoura prezentul
era un viitor, cu întrebări, incert.

Cu visul l-am pictat de-atâtea ori...
și fiecare literă se prelingea timid
căci nu era prozaic, nici ușor
să tatuez pe pagini viața, caligrafic.

Model din lut, sculptură de l-aș face
ar fi apreciat ca operă de artă
cuvântul ar trebui-mbrăcat mereu la patru ace
să ii simți plumbul când îl folosești anarhic.

Am prins în palma mea cuvântul
și fac prin el să mi se-nalțe gândul...