ÎNTRE IUBIRI

Ploaia s-a oprit undeva 
Între cer și pământ
Precum sufletul poetului 
Între iubiri
Aș vrea să cearnă vise 
În palmele tale
Tremură în singurătate Luna
Sufletul ți-e zurliu și hoinar
Sub geana nopții în coviltire
Stelele spun povești
Ți-am așezat în priviri 
Vara aceasta violet
Să-ți cânte o simfonie 

CÂND ȚI-E DOR

Când ți-e dor 
În umbra liniștii îți vine 
Să rătăcești ca vântul vara
Când timpul aleargă prea iute
Oprește-te într-un ceas 
De lumină
Și mușcă dintr-o bucată 
De poezie
Rupe din ea doruri mici 
Și dă-le la păsări
Să zboare în toate colțurile 
Cerului
Unde să se-adune mioarele 
Și păstorii
Să-ți cânte Dorul la frunză
Până va deveni Doină de nuntă
DE UNDEVA
De la margine de cer
Mă privește Mama
Și Bunica
Înlăuntrul meu
Ceva este neterminat
O punte din cuvinte
Vara e pe sfârșite
Dumnezeu o ridică la ele



POVESTE

Aș vrea să mai fim 
Împreună măcar o vară
Să fie vara noastră 
Să aruncăm cu guguștiuci 
Spre soare
Care să se întoarcă 
În copacul sufletului 
Totul să fie o poveste 
Adevărată și vie
Fără început și fără sfârșit
Așa cum dăinuie poveștile 
Dinaintea oamenilor 
Și a timpului
O călătorie în care atunci 
Când ne oprim 
Începem să mergem în noi
Într-o descoperire de sine 
Din care ieșim mereu alții 
La ușa sufletului
Aici și întotdeauna 
Vom continua povestea


DINSPRE MUNTE

Dimineți din vacanțe ancestrale
Dansez  pe sârmă ca un acrobat
Ancorat de o iubire
Într-o căutare mută a mâinilor 
Mă recunosc în vara aceea de jar 
Când lacul își oglindea miresele
În altarul mirilor spre răsărit
Nu găsesc drumul spre lumea 
Rămasă împietrită în poveste
Din când în când o înluminare
Dinspre munte
Unde păsările m-au învățat  zborul