La întâlnire
În seara asta vin la întâlnire,
nu trebuie să te întreci cu firea...
Voi arbora un steag de vreme bună
și voi aprinde stelele devreme.
Să ai în mâna dreaptă crizanteme,
în palma stângă să-mi așezi obrazul
să porți un zâmbet ... cât să-ți șadă bine
și un gând frumos, cu argintiu pe tâmple...
Să nu aduci în geantă jurăminte,
promisiuni culese de pe-un prund de râu,
să porți seninul în privirea-ți calmă
și-n suflet să-mi aduci un curcubeu.
Să lași deoparte ceasul de la mâna,
vom măsura noi timpul, pas cu pas
și dacă o secundă va rămâne în urmă,
o vom muta cu grijă în timpul viitor...
În seara asta ne întâlnim, desigur,
despovărați de gânduri și de nori...
Amurgul violet ne va deschide poarta
și stelele se vor aprinde în privire...
Ne vom plimba pe alei, sub luna plină
trancedentali copaci cu zâmbete pe crengi
dansând desculți prin ploaia de cuvinte,
visând că suntem veșnic înverziți...
Dus-întors
Arunc înspre mare o floare
și marea-mi trimite înapoi alinare...
Un val să-mi mângâie pleoapele grele de șoapte,
un altul să alunge un nor de pe plajă...
Arunc peste câmpuri cuvinte
și se întorc rând pe rând, înflorite,
fără urme de praf, remușcări, îndoială,
elegante și simple, îmbrăcate de stradă...
Arunc o privire spre ceruri
și cerul își ridică îndată, cortina...
Fluturi albi, porumbei ce pe tâmple dansează -
pe tâmplele albastre, ce stau și veghează...
Arunc o privire spre lume
și lumea încearcă să fie mai bună...
O mână se întinde, o alta o prinde,
o vorbă mângâie povestea ce vine...
Arunc spre apus acuarele
și-n zare, pe dealuri, răsar curcubeie.
Un gând înflorește-n privire,
un altul suspină, un altul colindă...
E soare și ploaie și vremea se schimbă...
Trăiesc cu speranță și cred în iubire!
La malul mării
Privesc adânc, în zare, cum marea-și desfășoară
întinsul ei albastru spre orizonturi line...
Ce liniște-i în ceruri, ce liniște-i pe ape!
Un pescăruș valsează nestingherit în aer
strigând din când în când, să tulbure apusul...
Un val se tot repetă, îmbrățișând nisipul -
bucata de pământ spre care mai alergă,
o dată să-l convingă să plece în larg, cu dânsul,
o dată să rămână, să prindă rădăcină...
Departe..., trec vapoare, încețoșate, albe,
corăbii ce-și înalță catargele spre ceruri,
cărând spre alte locuri, spre alte constelații
poveștile adunate, în porturi plămădite...
Pe maluri ard in pâlcuri promisiuni făcute,
bucăți de necuvinte ce-n suflet stau ascunse...
Un dor a prins să zboare, căzut dintr-o batistă
spre cel ce-n zarea albastră își poartă acum ursita...
Privesc spre marea calmă cum vălurește clipa
într-un sincron albastru cu zarea, deopotrivă...
Valsează pescărușii cu aripile întinse,
strigând câteodată, să tulbure cuvântul...
Ce liniște-i pe ape, ce liniște e-n gânduri...!
Scrisoare
Acum, în pragul verii mă tot colind' un gând...
L-am tot lăsat la ușă, l-am ascultat zâmbind,
dar nu mă lasă-n pace și-mi cere să-ți trimit
o vorbă..., doar o șoaptă, ce o aștepți de mult...
Împachetez cu grijă cuvintele, pe rând...
Eu le păstrez în suflet, în sipetul ascuns
ferit de ochii lumii, cu lacăte de argint.
Le-am mai rostit în treacăt, așa... fără accent,
dar spuse pentru tine, se unduiesc, vibrând...
Le așez într-o scrisoare, învăluite-n dor...
Să te cuprindă în brațe, în brațe să îl ții,
să-ți spună despre mine, în serile târzii...
Să-l lași să te mângâie și stele să aduni,
să i le-așezi pe tâmple..., aprinse, vor zâmbi!
Când vei citi scrisoarea, amurgul va cădea
pe lanurile ninse cu flori de catifea,
cu frunțile aplecate înspre pământ și cer...
Cuvintele vor țese povestea în palma ta
c-un fluture albastru, trimis ca mesager.
Să le culegi cu grijă, în taină să le-asculți...
Le voi urma, desigur... Iubire, să nu uiți!