Tânăra poetă Antonia Pițu vine în fața lectorilor cu un volum inedit de poezii, ce va apărea la editura din Baia Mare, eCreator, orchestrată cu o desăvârșită agilitate de maestrul Ioan Romeo Roșiianu.
        Volumul face parte din colecția Poesis și vede lumina tiparului în anul 2025.
       Volumul este structurat pe 3 coordonate generale, 3 părți ce cuprind diverse reflecții poetice. Astfel, prima parte se numește Rădăcini din suflet; a doua parte se numește Ramuri din cosmos, iar ultima parte poartă denumirea de Trunchi din lut.
        Primul tablou cuprinde mai multe poezii, precum: Orbita Ego-ului (poezie ce deschide volumul); Cuibul meu de aramă, Artă nepăsării etc.  
          Poezia Orbita Ego-ului este o meditație asupra vieții în general, asupra rostului și a menirii omului pe Pământ: ,,Ne-nvârtim prin spațiu, pe-o orbită mută,/ Cu Soarele-n mijloc și lumea-ntr-o rută,/ Unde fiecare crede că-i centrul galaxiei,/ Pentru că totul se rotește pe axa mândriei”. E un poem ce poate fi văzut ca un semnal de alarmă asupra conștientizării și deosebirii binelui față de rău.

           O altă poezie din prima parte care mi-a atras atenție este și Arta nepăsării, care e un strigăt al vocii lirice ce nu dorește să fie privit doar ca un nor trecător pe cerul minții: ,,Tu ai râs și tot vei râde,/ Lumea-i surdă, eu visez,/ Inima îi bate-n umbre,/ Flămândă-n rânduri mă așez.”
           A doua parte a volumului se deschide cu poezia Picnicul inimilor, ce apare ca o declarație și ca o invitație la iubire: ,,Vântul adie, frunza dansează,/ Timpul se-oprește, clipa vibrează./ Mâinile noastre se regăsesc,/ Drumurile pierdute acum ni se unesc.”
            Partea a treia a prezentului volum debutează cu poezia Setea lumii, care e, de asemenea, o constatare dezolantă a vieții de zi cu zi: ,,Prin praf de timp călcăm grăbiți,/ Fântâni de har lăsăm în spate,/ Iar dorul nostru obosit/ Se stinge-n valuri colorate.”
        O altă poezie interesantă din punctul meu de vedere este și Orașul înflăcărat, care pare a semăna cu o acceptare forțată a realității banale: ,,Miros de fum, de vis tocit,/ Sub cerul gri, printre castele/ Din sticlă, sufletul s-a stins.”
            În concluzie, volumul tinerei Antonia Pițu este o scriitură captivantă, ,,proaspătă”, cu note nostalgice și chiar note de tristețe profundă pe alocuri.