Florin Constantiniu (n. 8 aprilie 1933, București – d. 13 aprilie 2012, București) a fost un istoric român, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române.
În anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.
A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga".
A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972.
A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare.
Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român," în care afirmă, În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă, spunea însuși autorul despre această lucrare de sinteză.

A murit la 14 aprilie 2012, la Bucureșt.
Studiile secundare și superioare le-a absolvit în București,anul 1956.
A fost angajat ca cercetător din 1957 și cercetător științific principal din 1967 la Institutul de istorie Nicolae Iorga al Academiei R.S.R.
Doctor în istorie (1968). Premiat cu Premiul „Nicolae Bălcescu" al Academiei Romane Socialiste România (1972).
Acesta a fost un istoric medievist.
A abordat teme variate din istoria națională, insistând asupra istoriei social-economice a secolului al XVIII-lea, domeniu în care a dat lucrări originale, bogate în idei noi și fundamentate documentar.
În mai toate studiile sale, Constantiniu nu a neglijat particularitățile specifice feudalismului de pe teritoriul României și a căutat să încadreze procesul istoric românesc în cel al generalități europene, arătând firească legătură dintre dezvoltarea social, economică și culturală de la noi cu cea depărtată, din celelalte țări, vecine sau mai îndepărtate.
Un alt domeniu de interes pentru autor este studiul problemei celui de al doilea război mondia.
L-am cunoscut bine, datorită prieteniei sale cu maeștrii mei Romul Munteanu și academicianul Alexandru Boboc.