Una dintre numeroasele explicații ale acestei traditii este următoarea: in anul 1582 regele Carol al IX-lea al Frantei ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie, odata cu trecerea de la calendarul Gregorian la cel Iulian.
In vechiul calendar, ziua Anului Nou era sărbătorită la data de 1 aprilie, in loc de 1 ianuarie.
Dupa schimbarea calendarului Gregorian, in anul 1582, oamenii au avut initial probleme in a se obișnui cu sărbătorirea noului an la 1 ianuarie.
Câțiva oameni care sărbătoreau Anul nou la 1 aprilie au fost numiți “nebuni de aprilie”.

Intrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia sa se imparta cadouri, s-a continuat impartirea de cadouri si dupa anul 1582, dar sub forma unor farse si glume nevinovate.
Traditia spune, insa, ca păcalelile trebuie sa fie facute pana la ora pranzului.
Dupa ora 12.00, se spune că farsa aduce ghinion celui care păcălește.
O altă superstiție legată de aceasta zi ar fi aceea, că nu este recomandată căsătoria de 1 aprilie: se spune că bărbatul care se însoară de 1 aprilie va fi sub papuc toata viața.
În ROMÂNIA, obiceiul păcălelilor de 1 aprilie este împrumutat din vestul Europei și s-a statornicit inca din secolul al XIX -lea.
Ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Pacalelilor in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania si Franta.
In Franta, cel care cade victima unei pacăleli este numit “pește de aprilie”.
Există în Franța și o tradiție de a prinde pe spatele celui păcălit un pește din hârtie, cu un ac cu gămalie.
În Anglia păcălitul este numit “nebun de aprilie”, iar în Scoția, acestuia i se spune “cuc de aprilie”.
Atât ziarele cât și televiziunile obișnuiesc să facă farse de 1 aprilie, anunțând știri false.