zIntangibil finit

Plouă...
În turlă clopotul rostuie imn:
Deschid brațele! Îl las să lovească,  
La întâmplare,  
O celulă din trupul meu,
Doar ca să îi pot prinde sunetul
Ș-apoi să-l călăresc, ca pe un bidiviu astral,
Ce aleargă prin infinit
Risipind ființa mea toată,  
Ca s-o recompun în jurul... tău!




Înveșnicire

M-aplec aglutinând emoție sfielnic,  
Pe-obrazul timpului vremelnic,
Și-mi asfințesc,
tot mai des,
Tăcerea-n amurg de respirul tău.  
E ca și cum ai privi
Un tainic sfânt,  mut,
Născând întâia dată,
Fără cuvinte, ființa rugăciunii
 ce este însuși.  
E ca râul ce saltă,  râzând,  
Pești  în brațele Soarelui,
Doar ca să strige bucuria viețuirii.  
Și simți? Crește atunci un miez de noi,
Monadică plămadă
Întru moartea morții
Ce aprig respingea
Privirea mea din calea ta,
Cu forța a doi poli minus aparent...
Dar Shiva tu, Shakti eu,
Ne-mpletim șerpuind pe roata Samsarei.


A-separare

Da, noi din altă stea suntem veniți,  
Doar te-am chemat întâia oară " Astru",
Noi doi,  mai triștii pribegiți
Pe-al separării castru.
Noi, separații de neseparat,
Trudind lumina altor căi în astă viață,  
Noi, ce urgent și neapărat,  
Sfidăm Samsara față-n față!


A-ludic

Mai des,
Când molcom te privesc
Vorbind rafalic,  
Obișnuiesc
Să îți anin un zâmbet
Pe la guler,
Chiar și atunci când n-ai... habar.
Te îndulcesc așa,
Și te ascult
Și mi te tac în mine
Să mi te-aud mai bine!
Și stau așa,
În umbra mea,
Ca într-o boabâ de cafea,
Ce mă-nvelește protector,  
De focul ochilor,
Ce-ți  cată, câteodată,  
La mine pe sub pleoapâ,  
Să-mi afle firele adânci
Ce-mi leagă sufletul de lume...
Mi-ai cumpăra atunci trecutul,
Nu-i așa,  
Și toată înțelegerea
Pe-o... zare de parfum?!
Și nu prea crezi, statistic,
C-ar fi, probabil, îndeajuns
Să îmi atingi în treacăt mersul
Ca să-i deschizi simțirii drum!
Eu... nu mă pot juca de-a tine,
Când margini de genuni îmi spun
Ca inima-i o ființă-n ființa omului,
Ce ține-n viaţă întreagă lumea sa!
În porturi fără  inimă de-om fi ajuns,
Zadarnic mai trudim la un minuscul... plus!