Publicată în 2025 la Editura eCreator din Baia Mare, „Chemare din Astral” de Eugen Baciu este o proză scurtă ce explorează dimensiunile ascunse ale conștiinței umane, îmbinând elemente de realism magic, mitologie și gândire profund spirituală. Autorul creează o poveste în care visul și realitatea se întrepătrund, invitând cititorul să își pună întrebări despre destin, credință și percepția lumii dincolo de ceea ce este vizibil.
Eugen Baciu, născut pe 14 septembrie 1962 în comuna Podul Ursului, județul Prahova, sub numele de Isar Eugen, a avut un parcurs de viață divers, marcat de experiențe ce au influențat profund scrierile sale. După ce s-a stabilit în Slănic Prahova, și-a continuat studiile și a lucrat în industria minieră, având ocazia să cunoască oamenii și poveștile lor. După Revoluția din 1989, a ocupat diferite funcții, iar din 2000 s-a mutat în București, unde a descoperit pasiunea pentru scris, inspirat de un autor ale cărui lucrări le dactilografia. Această întâlnire a fost declanșatorul carierei sale literare, debutând cu romanul autobiografic „Așa a fost să fie” (2013), urmat de mai multe volume de poezie și proză.
Cartea „Chemare din Astral” aduce în prim-plan tema călătoriei astrale, tratată ca un proces inițiatic, o căutare a sinelui prin explorarea unor dimensiuni subtile ale existenței.

Protagonistul trăiește experiențe mistice, în care visul capătă o formă concretă, devenind un tărâm de întâlniri și revelații. Se pune problema autenticității realității și a influenței lumilor nevăzute asupra destinului uman. Autorul își provoacă cititorii să reflecteze asupra existenței, punând întrebări esențiale: suntem limitați la ceea ce percepem cu simțurile sau există un plan superior, invizibil, care ne ghidează viața?
Un fragment reprezentativ pentru esența cărții este cel în care protagonistul experimentează pentru prima dată o călătorie astrală:
„Sufletul își începu călătoria astrală lăsând trupul să se odihnească. Vedea acum o vale luminoasă în care căsuțele rare cu loc de pășune păreau de sus ca niște mușuroaie cenușii în verdele virgin al câmpului. Coborî și atinse cu tălpile goale iarba moale și fragedă.”
Acest pasaj ilustrează cu finețe trecerea dintre planul fizic și cel subtil, unde personajul experimentează senzații noi, într-un decor ce pare ireal de perfect.
Imaginea „văii luminoase” simbolizează o zonă a revelației, un loc sacru ce marchează începutul unei noi înțelegeri a existenței. Descrierea peisajului idilic contrastează cu viața cotidiană a personajului, sugerând că lumea astrală este o dimensiune a purității și adevărului absolut. Tălpile goale atingând iarba reprezintă o conexiune profundă cu această nouă realitate, un gest de ancorare într-un spațiu unde legile cunoscute ale fizicii sunt suspendate.
Simbolurile utilizate în carte întăresc ideea unei lumi mistice accesibile doar celor care au curajul să privească dincolo de aparențe.
Călătoria astrală este nu doar un mod de evadare, ci și o formă de cunoaștere interioară, un drum inițiatic către înțelepciune.
Munții sacri apar ca locuri de protecție, ascunzând secrete ancestrale ce pot fi descoperite doar de cei aleși.
Focul interior este prezent ca simbol al pasiunii pentru adevăr, dar și al transformării spirituale, iar entitățile invizibile care ghidează personajele sugerează că nimic nu este întâmplător în călătoria fiecărui suflet.
Mesajul cărții este unul profund și universal: realitatea este mai mult decât ceea ce vedem, iar căutarea sinelui nu se oprește la existența materială. Prin intermediul viselor, al revelațiilor și al întâlnirilor astrale, protagonistul descoperă că adevărul nu este linear, ci stratificat, fiecare experiență adăugând o nouă piesă în puzzle-ul existenței.
Eugen Baciu ne provoacă să ne întrebăm dacă ceea ce trăim este cu adevărat limita existenței sau doar un fragment dintr-o realitate mult mai vastă.
„Chemare din Astral” este aparent o poveste despre vis și destin, ascunzând subtil o invitație la autocunoaștere și la explorarea necunoscutului.