Cu titluri bine alese, care farmecă și incită la lectură, recenziile incluse în volumul de însemnări critice, „Univers literar personal” al scriitoarei Gabriela Dimitriu oferă o orientare personală, bine argumentată și minunat concepută asupra unui segment al literaturii române contemporane.
Atunci când se raportează la cărțile autorilor recenzați, doamna Gabriela Dimitriu, acționează din postura unui critic de întâmpinare, al unui analist literar fin și înțelept, care face exerciții de evaluare literară, nu pentru a critica, ci pentru a susține, nu pentru a clasifica, ci pentru a pune în evidență frumusețea, trăsăturile originale și partea atractivitate a fiecărei cărți lecturate.
Așa cum scria Nicolae Manolescu într-un articol din „România Literară”: „Criticul de întâmpinare e cel care conciliază iluzia cu realitatea, spunându-i fiecăreia pe nume. El propune sau respinge, nu interoghează pasiv, retoric, neutru.”  
Într-adevăr, în capitolele cărții, doamna Dimitriu construiește structuri interpretative clare și concise, extraordinar de frumos elaborate, care au rolul de a mijloci relația cititorilor cu cărțile recenzate, reinterpretând textele autorilor incluși în volum, dezvăluind subiectul creațiilor literare respective, cu scopul de a deschide ferestre hermeneutice, invitându-i pe cititori să pătrundă în miezul creațiilor literare, din perspectiva unor lecturi profunde și relaxante, în egală măsură.

Trebuie să avem în vedere faptul că un critic de întâmpinare are o extrem de bună capacitate de evaluare, știe să facă inteligente comparații stilistice și reușește, cu succes, să încadreze volumele supuse recenzării în contextul literar actual, fără a face studii de mare întindere și fără a se lansa în analize complicate ori dominate excesiv de limbajele de specialitate.
Așa se face, că doamna Gabriela Dimitriu reușește să intre într-o relație de afecțiune cu cărțile supuse interogării hermeneutice. Domnia sa le trece prin filtru sensibil al sufletului, concentrându-se asupra celor mai intime mesaje expuse în paginile tipărite, stimulând astfel imaginația cititorilor, construind fertile punți de legătură între autorii cărților și cei cărora li se adresează.
Deosebit de importante sunt concluziile de la finalul fiecărei recenzii: ele comprimă, într-o formă elegantă, opiiniile doamnei Dimitriu cu privire la caracterul cărții recenzate, încadrarea tematică, valoarea estetică și impactul literar al acesteia.
Astfel, în privința romanelor scrise de regretatul Lucian Domșa, aflăm că sunt cărți ce „merită citite de oamenii care au întâlnit zbuciumul satului, sau s-au contopit în el.”
Despre poetul Teodor Dume reținem că este „om care scrie cu sufletul așezat în palmele cititorului toate aceste trăiri și răbufniri interioare, se poate să fi avut o întâlnire cu Dumnezeu în trecut, sau într-o altă viață.”
În continuare, cititorii romanelor „Mahalaua” vol. I și II sunt avertizați că vor „ajunge inevitabil să trăiască imaginar în acea lume, printre acei oameni. Ei se vor amuza și se vor revolta în aceeași măsură de lipsa lor de cultură, de carte, însă se vor transpune involuntar în pielea acestor oameni care nu au căutat să spere la un trai mai bun, ori să-și îndeplinească un obiectiv dinainte stabilit.”
„Cuvintele pot fi insuficiente pentru a descrie pașii care m-au teleportat într-o lume imaginară, odată cu fiecare poezie accesată și implementată în adâncul ființei mele” - scrie autoarea volumului de față - în articolul intitulat „Ionuț Caragea și trilogia veșniciei: «Ceasornicarul fără mâini», «Locuiesc în Casa cu ferestre închise» și «Flori din părul veșniciei».
Emoționante și pline de har interpretativ sunt comentariile dedicate volumelor de inspirație autobiografică semnate de Rusty Adriana Holtei: „Budu” și „Îngeri fără aripi”, atenția Gabrielei Dimitriu fiind atrasă și de alți autori de volume de proză precum: Mălina Anițoaiei și Ana Văcărașu.
Lucrările acestor autoare sunt analizate metodic, cu deplină responsabilitate, Gabriela Dimitriu având o afinitate pentru detalii, punând acceptul pe inovațiile stilistice ale scriitoarelor recenzați, pe modul în care își construiesc frazele și își conturează personajele.
Atunci când se referă la creațiile autorilor de poezie, Gabriela Dimitriu încearcă să pătrundă în universul de gândire al poeților respectivi, univers populat cu construcții stilistice deosebite și metafore de o inegalabilă frumusețe și dar și de versuri de o mare putere de expresie, pe care autoarea recenziilor, le descoperă, le apreciază și le pune în evidență cu o admirabilă delicatețe. Inconfundabile prin lirismul lor sunt volumele de versuri aparținând scriitorilor recenzați: Ionuț Caragea, Geta Lipovanciuc și Ana Văcărașu.
    Revenind la tonul criticului de întâmpinare, trebuie să reținem că acesta (tonul) joacă un rol esențial fiindcă trebuie să atragă atenția cititorului și să îl ajute să surprindă elementele specifice fiecărui text recenzat, dezvăluind, însă, numai o parte a semnificațiilor prezente în text, cititorul fiind invitat să își formeze propria perspectivă asupra cărții de poezie sau proză pe care o lecturează.
    Utilizarea limbajului metaforic, dezvăluirea construcțiilor stilistice relevante, conturarea temelor principale de ispirație literară sunt componentele unor analize literare de succes.  
Astfel procedează, în articolele din acest volum, scriitoarea Gabriela Dimitriu.
Domnia sa ia pulsul operelor lecturate și transformă călătoria printre paginile cărților, într-un fel de realitate inițiatică izvorâtă din sinceritatea iubirii de carte, împletită cu nemijlocita dorință de a lăsa evaluări literare pertinente, referitoare la împlinirea prin lectură și la lumina emanată de cărțile pe care le interpretează.
Sunt mărturii critice cu multiple funcții axiologice și o lumină hemeneutică unică, ce va străluci mult timp pe cerul criticii literare din România contemporană.