Tulburătoare gînduri

Mai am un singur dor
Ți l spun cu remușcare
Să mi lași la căpătîi
Aceleași gînduri care
Au răscolit în mine
Speranțele deșarte
Și au înghețat cu țipăt
Uitarea n clipe moarte
Nu vreau să mi pui pe suflet
Aceleași mîngîieri
Ce au întinat cu frică
Trăirile mi de ieri
Am tot murit cu gîndul
La tine și la noi
Neterminate slove

Au înghețat sub ploi
O rană ce a tot strîns
În ea dureri cu spaimă
Căci nemurind sub clipă
Pămîntul ne tot cheamă
Tulburătoare gînduri
Sub geamăt asurzit
Îmi dau tîrcoale astăzi
Eu ,am murit demult!
Nu căuta  sub piatra
Ce tainic stă pe dor
Ea are greutatea
Iubirilor ce mor!
Neîmplinite parcă
Sub nefiresc răspuns
O ultimă dorință
Prin timp încet s a scurs...
De lacrimi mă tot prind
În zboru mi nesfîrșit
Rămîi pe malul apei
Tu dulce necuprins...
Iar mie lasă mi clipa
Încet să mă doboare
Durerea mi e ca soră
Iar eu îi sunt uitare...
De aceleași amintiri
Cu spaimă mă cuprind
Și dor atît de tare ,
Căci sufletul mi e viu!
Lăsarea serii n taină,
Îmi toarnă n clipă chin...
De tine mă dezleg ,
Cu juramînt de foc,
La piept îmi strîng averea
Acest mîrșav noroc!



Cafea cu gust amar...

Te invit la o cafea
Într-un colț de nicăieri...
Unde felinarul noaptea,
Ne veghează tristul somn...
Licurici sub luna plină
Printre stele căzătoare...
Ni se vor așterne-n plete
Ca doi hoți la drumul mare...
De-ai putea privi prin noapte
Prin întunecimea ei...
Ai vedea întregul Iad
Și pe Hades sculptând zei...
Uneori,din șoapta nopții
Când pământul doarme dus...
De prin măruntaie țipă,
Scormonind...un cărăbuș...
Stând pe nicăieri tăcută...
Aud plânsul unei stele...
Ce ar vrea să lumineze
Cu iubire...vremuri grele...
Stă cruciș o troieniță
Cu o lumânare-aprinsă...
Din întunecimea nopții
Parcă ruga-i pare stinsă...
Ochii-mi sunt înlăcrimați...
Iar privirea obosită...
Undeva...în lumea mare...
Doar o cucuvea mai cântă...
Imnuri grele nerostite
Parcă nemaiauzite...
Ies din răzvrătirea nopții...
Ca un semn purtat pe-o cruce...
Te invit de vrei să vii...
Te aștept în umbra nopții...
Cu cafeaua amăruie
Gânditoare-n fața porții...
Vom privi nedumeriți
Cerul înorat și luna...
Ochii noștrii s-or privi
Și iubi dintotdeauna...
O paloare rozalie...
Ca o floare de măceș...
Din obrajii mei călduți...
Te v-a întreba...ce-mi ești...?


Remember...

Pe lângă plopii fără soț,
Acum pustiul...doarme...
Iar când amurgul cade lin
Plecarea Lui...mă doare...
Peste alei cu dor
Un tei șoptește -n taină...
Mai am un singur dor
Și o iubire mare...
Ca o baladă plânsă
Prin stropii reci de ploaie,
Zăresc trecănd prin gându-mi
O rază de văpaie...
Când ochiul tău cel rece, asupră-mi se coboară...
Întreaga viață-mi pare,
O rugă și-o-nchinare...
Îți simt răceala...caldă,
Prin vene cum ia foc...
De tine îmi e dor
Iubit făr’de noroc...
Rămâi și-mi luminează
Cărările pădurii...
Pe unde pașii tăi
Rămase-n lut,în prunduri...
De mine amintește-ți
De dor și nemurire...
Căci lutul este rece
Iar trupul ți-i țărână...
Deasupra unei cruci
O frunză cade-alene...
Sub șoapta unui zbucium,
Uitarea se așterne...
De tu îmi ești în noapte
Curgând ,o lumânare...
Să îmi trezești ființa...
Sub rugăciuni și jale...
Pe slovă tu mă pune
Cu dor și infinit...
Și fă-mi din nemurire
Apus și răsărit...
O,rămâi,rămâi cu mine...
Sub Luceafăr doina cântă-mi
Pribegind prin noaptea rece,
Glasul dulce mi-l ascultă...



Nerostire

Din mii de vorbe nerostite te-am pierdut,
Nu știu de ce și n-o voi ști vreodată,
E dureros când chiar și doru-i mut
Și nu mai simte dragostea curată.

Prea multă suferință în zadar
Strivită de tăcerea deranjantă
Cu foi pierdute dintr-un calendar
Și nu mi-ai fost defel, măcar amantă.

Da, te-am iubit nevinovat și pur
Nu neg că m-am pierdut cu tot firescu
În tine am găsit un nou contur
Amor târziu, așa ca-n Eminescu.

Într-un final tăcut și dureros
Ți-am rătăcit privirea și scânteia
Tăcerea mi-a intrat adânc în os
Iar vorba nerostită e... femeia!



Intrusa din vis...

Mă furișez adeseori
În visul tău ca și o hoață...
Și stau pitită suspinând
Prin somnul tău,ca și o șoaptă...
Adânc ți-i somnul,nu mă simți...!
Eu te privesc și-mi face bine...
Atât am vrut din somnul tău...
Să simt căldură de la tine...!
Mi-e frig...!
Iar bezna nopți-i neagră...
Ca un catran încins pe caldarâm...
Mă frige la plecare smoala,
Ce-n vis mi-apare din senin...
Tu dormi...și-adânc ți-i somnul lin
Iar eu,mă rătăcesc prin tine...
Întind timidă brațul stâng
Să-ți simt chemarea...dar nu vine...!
Te scald în lacrimi și suspine
Și tot privesc la trupul tău...
E-atâta liniște și pace
Și parcă-l simt pe Dumnezeu...!
O rază de lumină revărsată
Nefericită peste vis...
Mi te trezește și-mi dispare
Tot visul ce mi l-ai promis...
Doar pe furiș am să mai vin...
Și-am să-ți ating cu șoapte visul...
În sufletu-mi nefericit
Tu vei rămâne doar cu zisul...
Și-am să-ndrăznesc să te trezesc
Cu focul ochilor străini...
La poarta infinitului și-al slovei
Ca de-un blestem să nemurim...!