Dor de tata...

Mi-e dor de tine tată,
Mi-e dor nespus de mult...
O lacrimă îmi stă pe gene
Și cu durere...mi-o înghit...
Te simt atât de trist în ceruri
De parc-ar vrea să îmi vorbești...
Privirea ta îmi spune tainic...
Că mă veghezi...chiar de nu-mi ești...
Mi-e dor...îți spun în gândurile mele...
Să stăm de vorbă...să te simt...
Căci fără tine dragă tată,
Mă simt străin,ca frunza-n vânt...
Călătoresc prin ani la rând...
Pâmânturile-n lung și-n lat...

Mi-e dor de pruncii mei de-acasă,
Căci tată azi...am devenit bărbat...
Am grijile pe umerii-mi slăbiți...
De mama...am uitat sărmana...
Ea-și duce traiul zi de zi...
Plângând,râzând...trăindu-și drama...
O simt prin stele căzătoare...
Ca o lumină ce-o mai am...
Dar dorul meu de tine tată,
Mă doare groaznic...ani de ani...
Trecură anii peste clipe
Și-am devenit mai înțelept...
Dar o tristețe greu m-apasă...
Și-un dor ce-l spun doar...la pereți...
Mi-e dor și parcă-aș vrea să fiu...
Copil să mă mai ții în brațe...
Căci viața este tare grea...
Ce dor îmi e de tine...tată!




Trecute-s toate...

Iubește-mă din nou târziu...sub gene,
Mai lasă-ți lacrima o dată să mă spele...
Iar printre degete suspinul să îți scape
Și tremurând de dor,tu fă să-mi fie pace...

Sub ploi toride-n arșița de vară
M-am destrămat  ca puful alb de floare...
Amestecându-mă cu zgomotul de stele
Iubește-mă din nou și fă să-mi fie vrere...

Trecură luni și clipe fără tine
Din haosul tăcut un dor făcu lumină...
Imense valuri năvăli din timpuri
Mușcând avide din târziu, din gânduri...

Tu cântă-mi din arcușul seriilor târzii
Când somnul nu știi să ți-l ții...
Pe brațul meu tu pune-ți capul lin
Și regăsește-te...vioară să îți fiu...

Iubește-mi glasul ca pe o poveste
Rostită-n ceasul nopților celeste...
Și-agață-ți trupul voluntar de mine...
Zâmbește fără teamă,trudind frumos cu mine...

Curate lacrimi să ne spele dorul
Sub mâna ta,tu mângâie-mi piciorul...
Și tresărind ca o scânteie-n piept
Iubește-mă din nou,dar fără vre-un regret...

Năvalnic dorul șuieră prin mine
A tot pustiul ce-a rămas din noi...
Întinde-ți brațul cald și mă cuprinde
Nu mă lăsa sub tunet...încărcat de ploi...



Un El și-o Ea...

Într-o noapte-ntunecată,
Am visat cum mă priveai...
Erai trist,erai...cu mine...!
Însă eu...nu te vedeam...
Țintuită-n patul moale,
Priveam tristă ochii tăi...
Erau plânși...și-ntâia oară
M-au făcut să cred în ei...
Dar degeaba m-am rugat...
Căci tu-n grabă...ai plecat...
Și-ai lăsat cu vorbă stinsă
Te aștept la mine...!
Tristă...
Am dus capul spre genunchi
Și-am rămas așa o vreme...
Mă gândeam că ai mei ochi,
Te-au sfidat cumva...pesemne...
Ai plecat...!
În urma ta,
Un parfum de mosc și brad...
Printr-un labirint din visu-mi...
Mă făcu să îmi fii drag...!
A fost doar un vis din noapte...
A fost cât un scurt fior...
Însă dimineața somnul,
Mi-aminti de tine-n zori...
Cred pesemne că tăcerea
Ce-ntre noi de-o vreme stă...
E un fel de-ndrăgosteală,
Dintre Ea si-un dulce El...

Aș fi rămas...

Am plecat...tu,cată-mi urma
Prin neantul nopții reci
Dacă-ai să privești și luna,
Ai să știi cât te iubesc...!
Las regretele în urmă
Și-mi leg stelele de gleznă,
Către universul tainic,
Îndrept dorurile mele...
Umbra ta mă va căta
Printre galaxii pierdute,
Iară glasu-ți va-îngâna
Nerostitele-ți cuvinte...
Nimfe, iele și sabine
Pe un rug vor arde noaptea,
Bând cucută ca licoare,
Blestemându-și astfel soarta...
Pleca-vor și silfidele-n albastru
Dintre orgiile-înserării
Lăsând în urmă lor miresma
Din care umbra lutu-și cerne...
Fac mătănii pentru suflet,
Închin vracilor totemuri,
Antidot din lacrimi calde,
Elixir din clipă,demoni...
Umbrei foame-i este veșnic
De nimicuri efemere,
Lutul trupului ascunde
Doar plăcere și durere...
Am atât pământ sub talpă
Încât pot muri oricând...
Greutatea lui ajunge
Pentru dragostea oricui...
Un Tartar sub rugăciune
Stă deschis ca un mormânt...
Ardem triști ca lumânarea
Singuri ne săpăm mormânt...
Fac recurs din închisoare
Condamnată-s pe ascuns...
Cer răbdare sub teroarea
Ultimului tău cuvânt...
Liniștea pătrunde golul...
Cel rămas în urma mea...
Vei domni ca și un rege
Flămânzind sub haina grea...
Las izvorul să-ți pătrundă
Neștiutelor dorinți,
Iar din mila mea firească
Vei șimți ...cât te-am iubit...!



Destine frânte...

Strigătul în miez de noapte
Sfâșie tăcerea-n falduri
De mătăsuri și de ceață
Ce dureri în suflet poartă...

Zgomote dintre clopotniți
Ce vestesc dureri de moarte
Zarea toată-i o tăcere
Printre doruri răsfirate...

Pulbere n-i viața toată
Griji, nevoi și suferinți...
O nădejde nesperată
Ne-o mai punem în părinți...

Un cordon ombilical
Ne tot ține traiul sfânt
Suferind cu patimi grele
Credem tainic într-un simț...

Strângem vieți și doruri oarbe
Prin cotloanele iubirii...
Printre clipele deșarte
Ne murim încet și singuri...

Vaiete și lacrimi calde
Curg din sufletele goale
Sângele zvâcnește-n tâmple
Inima încet ne moare...

Unde e destin,se frânge
Sub o umbră clandestină
Chiar de-ai face pact cu moartea
Umbra ei te tot străpunge...

Între lanțuri de risipă
De plăceri și lacrimi mute
Dă-i din clipa ta secunde
Căci în față ea te minte...

Cântecul doinind a jale
Prin văzduhul înorat
Prinde-n el dorința oarbă
Unui trup îmbălsămat...

Zbor de liniște lucidă
Prin văzduh plutind suav...
În privirea ta tăcută
Mă revăd cu glasu-mi slab...