Colindul anului

Troiene, în soare, zâmbesc liniștit;
Amurgul adie boabe de vise...
Scâncește al cerului ochi aurit,
Colindă prin gânduri, buze deschise.

Se întrec peste zări, turme de nori !
Pământul, îmi pare, aproape învins...
Doar câte-o vrabie-și strigă surori,
Minunându-se că aseară nu-a nins ?!

Prin inimi, preumblă vești minunate,
Ferestrele veacului au dalbe flori...
Vesele buze născând miere și lapte,
Bucură necăjiții – câștigă comori !

Universul așteaptă ! Sună ora exactă !
Puține-s rămase clipele ce vin...
Irumpe împlinirea ca râul din matcă !
Peste toată durerea, troiene de-alin.


Joc și colind

Cern îngerii mii de stele,
Iar tu, suflet de copil...
Printre zâmbete sprințare :
Joci sub soare, cânți colind.

Oglindesc tainele vieții,
În heruvice priviri !
Printre aștrii dimineții :
Joci sub soare, cânți colind.

Odihnește clipa sfântă,
În seraficul veșmânt;
Prin lumina fluturândă :
Joci sub soare, cânți colind.

Desenează vii palate,
Armonia viu sclipind;
Peste veacuri răsfirate :
Joci sub soare, cânți colind.


Colindul frunzei de măslin

Lin, de-alin Prunc divin,
Freamătă gândind la chin,
Frunza crudă de măslin,
Pentru treimea  de senin,
A deceniilor de rugă-n suspin.

Lin, de-alin Prunc divin,
Ani de har, pâine și vin
Și alți trei și jumătate, spin.
De trei ori zece și sărut hain,
Tăinuit, fără de ființă tain.

Lin, de-alin Prunc divin,
Aducere de sine, spre venin.
Sfâșiere, pironire, preț plătit deplin.
Mii, părelnice vestiri, ce vin;
Rânjet de ospăț felin !

Lin, de-alin Prunc divin,
Zări zdrobite-n răsărit de crin…
Peștera primise-n scutec de in,
Pruncul, Omul și Prietenul divin;
Peștera uimită, odihnește lin.

Lin, de-alin Prunc divin,
Al durerii Om, în giulgiuri de senin…
Iar a treia dimineață, înger fin,
Învierea le vestește cu glas cristalin,
Miroforelor, cu chip de pelerine.

Lin, de-alin Prunc divin,
Apoi glăsuirea-ajunge, cu alin,
Ucenicilor nădejde, pâinii frângere și vin;
Sus pe munte, glăsuind a lor destin,
Sfântă delegare, mapamond creștin.

Lin, de-alin Prunc divin
Cu sfinte semințe, sânge, crez și chin.
Vine Pruncul-Împărat, vine pe senin,
Nu să-i tindă neființa cupa cu pelin,
Ci să săvârșească toate, El : Da și Amin.


Iubind neiubiții

Iubind neiubiții, deschizi a cerului zăgazuri,
Lăsând revărsarea de taine și minuni
Să învăluie hulite trupuri ce poartă inimi de aur.
Nașterea Sfântului Prunc să-ți fie veșnic tezaur
Atunci când a frunții plecată ofrandă-I aduci.
Iubind neiubiții primi-vei în suflet ai cerului lauri.