(L.M.): "Echart Tolle, mărturisea într-una din cărțile sale că "nu devii bun încercând să fii bun, ci eliberând bunătatea din adâncul sufletului", parafrazând putem spune că nu devii poet, citind cărți de versuri, ci eliberând poezia din străfundul sufletului. În cazul dvs., când și cum s-a produs această nevoie de exprimare prin poezie și scris?
Valentin Lupea (V. L.): Am cochetat cu poezia de când mă ştiu. Nu mi-a impus nimeni poezia, dar n-am uitat-o niciodată, conştient fiind de faptul că în ea putem întâlni atât prezența frumosului, cât şi cultivarea acestuia.
Am considerat şi continui să consider poezia drept elementul prin care mă pot exprima la modul liber, fără niciun fel de constrângeri sau temeri, un element prin care am încercat o nouă înțelegere a omului și a lumii înconjurătoare, considerându-le două părți ale unui singur întreg, cufundate în acea poftă după frumos care m-a însoțit în toate momentelor vieții mele.
Dacă m-a mulțumit sau nu această lume reală, această lume materială, de-a lungul existenței mele, aceasta este o altă problemă pe care am rezolvat-o sau am încercat s-o rezolv prin poezie, prin arta cuvântului, a metaforei, creându-mi o altă lume, o lume ideală, o lume perfectă, o lume imaginară, o lume a mea, mult mai bună decât lumea reală, materială, o lume creată în poezie, o lume în care am revenit și-am poposit, căutându-mi refugiul, de fiecare dată când lumea reală m-a nemulțumit.
În această lume a mea, a creatorului de artă, am reușit să privesc dincolo de cuvinte, am reușit să pătrund în cele mai tainice cămăruțe ale sufletului meu, aflând astfel nişte frumuseți nebănuite, năucitor de frumoase.
Ziceam că am cochetat cu poezia toată viața, având un suflet de artist, cum îmi spunea cineva, un suflet sensibil la momentele frumosului, motiv pentru care am alergat mereu în căutarea acestuia, în cercetarea lui, înlocuind temporar poezia cu istoria literară şi cu critica literară, cu eseistica, cu folcloristica și comparatistica, cu cercetarea estetico-filosofică a fenomenului creației literar-artistice, cu întoarcerea acestuia pe toate fațetele lui.
În căutarea adevărului literar-artistic am revenit de fiecare dată înapoi, la poezie, la munca de creație, ca apoi să mă reîntorc la cea de cercetare și de reconsiderare critică a fenomenului creației, împletind cele două tendințe ale chemărilor mele într-un singur tot unitar.
Așa că nu e de mirare faptul că în timp ce făceam istorie și critică literară, eseistică, comparatistică şi cercetare folcloristică, făceam şi poezie, convins fiind că pe undeva, acolo sus în sferele înalte ale artei, toate acestea se-mpletesc la modul armonios.
Da. Am pubicat mai mult istorie literară şi critică literară, eseistică și folcloristică, precum și cercetări legate de istoria esteticii (vezi ultimul volum publicat la Editura eCREATOR, MARGINALII ESTETICE).
Poezia a rămas la sertar, publicată mai rar în reviste, fiind de cele mai multe ori prezentă în antologiile de poezie ale momentului.
Asa se explică faptul că după publicarea mai multor volume de istorie și critică literară, am simțit nevoia să vin în arena literară şi cu volume de poezie (vezi MÂNGĂIERI TARDIVE, 2023; TRĂIRILE ŞI FRĂMÂNTĂRILE POETULUI, 2024), ambele la Editura eCREATOR din Baia Mare, volume care vor fi urmate de alte două, NELINIŞTEA DIN MINE (carte terminată, aşteptând momentul prielnic pentru a o trimite la editură) și DINCOLO DE CREPUSCUL, carte la care lucrez de ceva vreme.
L. M. : Cu ce carte ați debutat și care a fost parcursul activității dvs. literare?
V. L. : Dacă facem excepție de aparițiile în reviste literare şi-n antologiile momentului (vezi DASCĂLI MUREŞENI, VOL. V, 2009, Editura NICO, Tg. Mureş, urmate de circa alte 18 antologii marca eCREATOR), debutul meu în volum a avut loc tot în anul 2009, cu o lucrare mai mult sociologică, în colaborare cu Romeo Soare. Este vorba despre STUDIUL MONOGRAFIC, al comunei Bahnea, Editura AMBASADOR, 2009, Tg. Mureș, urmând apoi în ordine cronologică următoarele cărți de autor: DE PE TÂRNAVE (Monografie ION BREAZU, istoric şi critic literar), 2022, istorie și critică literară; DOUĂ DESTINE, (Vol. I - IOAN ALEXANDRU LAPEDATU VS VASILE RANTA BUTICESCU), 2022, istorie şi critică literară; DOUĂ DESTINE, (Vol.II - VASILE RANTA BUTICESCU VS IOAN ALEXANDRU LAPEDATU), 2022, istorie și critică literară; LEGENDA VALAHĂ, 2O22, literatură comparată; CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE, 2022, critică literară; LABIRINTUL REVERENȚELOR, 2022, critică literară; MÂNGÂIERI TARDIVE, 2023, poezie; CERTITUDINEA PRIMARĂ, 2023, istorie și critică literară; VARIAȚIUN EPICE ÎN PAS DE ESEU, 2023, eseistică; RIGUROZITATEA CERCETĂRII, 2023, istorie și critică literară; NELINIŞTEA METAFIZICA (Reminiscențe şi însemnări critice), 2024, critică literară; TRĂIRILE ŞI FRĂMÂNTĂRILE POETULUI, 2024, poezie; AXIOLOGII CRITICE, 2024, critică literară; MARGINALII ESTETICE, 2025, eseistică, toate acestea la binecunoscuta Editură eCREATOR din Baia Mare.
L. M. : Scrierile dvs. sunt impregnate cu întrebări filosofice esențiale. Tematica pe care o abordați este atractivă și complexă. Ce domeniu de reflectare filosofică și literară vă este mai aproape de suflet?
V. L. : Adevărat. Toate scrierile mele sunt impregnate adânc cu întrebări filosofice esențiale asupra existenței insului individual sau colectiv, asupra lumii actuale sau dintotdeauna, cu trăirile și frământările ei, operele mele fiind gândite ṣi trăite nu numai cu sufletul, dar și cu spiritul.
Literatura este o artă, alături de celelalte arte. Dintre toate artele, literatura este cea mai accesibilă, motiv pentru care se studiază în şcoală.
Filosofia este o ştiință, o știință a cunoaşterii, a cugetului, a spiritul, la fel ca logica, dar vedeți, cele două, literatura ca artă şi filosofia ca ştiință a cunoaşterii, nu sunt pure. Ele se intrepătrund una cu alta. Filosofia a fost, este și va fi în permanență într-o continuă luptă cu poezia, pentru întâietate.
Lucrul acesta se poate uşor observa, urmărind preocupările mele legate de istoria esteticii (vezi cartea mea, MARGINALII ESTETICĂ, Editura eCREATOR, 2025, carte proaspăt apărută, precum și altă carte a mea, VARIAȚIUN EPICE ÎN PAS DE ESEU, 2023, la aceeaşi editură).
La rândul ei, literatura, arta în general, poezia, cazul în speță, nu poate fi separată de amestecul esteticului cu filosoficul, indiferent de tematica abordată. Nu există artă pură. Nu există ştiință pură. Cu atât mai mult filosofia şi literatura.
Am afirmat și cu altă ocazie faptul că ea, creația, oricare ar fi, implică automat două elemente care nu pot fi separate, un element de automărturisire și concomitent, unul de valabilitate generală.
Cărturarul creator, oricare ar fi el, implicându-se în actul creației, pe nesimțite, verifică pulsul valorilor dintotdeauna cu un devotament supravegheat, nefăcând altceva decât să se autoverifice pe el însuşi, punându-se continuu în raport cu componentele problemei studiate, din stringenta nevoie de a-şi stabili coordonatele propriului să Eu.
Astfel, cunoscându-i pe alții, autorul se determine pe sine, într-un act de adaptarea exterioară şi de cultivarea a propriilor porniri interioare, act pe care-l ia ca interrelație între Eul creator şi ceilalți slujitori ai muzelor.
Lucrul acesta constituie, nu numai obiectul unei meditații neîntrerupte, ci însuşi preavizul oricărei dezvoltări personale, șansă care duce spre creaţie, ieșind din contingent prin individualizare.
Trecută astfel prin cunoaştere şi întemeiată pe înțelegere, activitate mea creatoare se desfășoară-ntr-un climat de stabilitate interioare, deoarece, cuvântul stabilitate reprezintă în actul creator, indiferent care ar fi el, cu atât mai mult în eseistică, mediul ideal al creației.
Această eliberare de canoanele specifice teoriei literare a oricărei specii, m-a făcut să abordez mereu tematici si specii literare felurite, atât din punct de vedere al copoziției ca atare, cât şi al structurii, atât din punct de vedere al stilului abordat, cât şi al formei lor, studii de istorie literară, de critică literară, de literatură comparată, creații lirice, poezie, folcloristică și eseuri de nuanță critico-filosofică, de interpretare simbolistico-literară si filosofică a fenomenului creației.
L. M. : Cum arată iubirea în poeziile pe care le compuneți?
V. L. : Da. Interesantă întrebare. Pe cât de simplă pare a fi, pe atât de complicată este în realitate, dar și-n cățile mele de poezie.
Dați-mi voie să vă răspund cu ideea poetică dintru-na dintre poemele mele, poemă care va fi cuprinsă în viitoarea mea carte de versuri, NELINIŞTEA DIN MINE, carte terminată deja, în linii mari, aşteptându-și rândul la editură, poemă publicată și-n revista ORIZONTURI MUREŞENE, revistă pe care cu onoare o conduceți, ṣi care se intitulează, ESEISTICA IUBIRII: "Nu cred că ar putea exista / vreun cuvânt mai ambiguu / și mai confuz, / decât iubirea. // Este inutil şi nonconstructiv / să mergem la dicționar, / pentru a-ncerca să-l definim, / deoarece cu toții avem, / conceptul nostru lexical, / semantic și ideal, / despre-acest sentiment universal, / dar iată, foarte, foarte personal. // Iubirea este-acea parte / din sufletul nostru, / este-acea scânteie divină / incoruptibilă, / individuală / și nepieritoare, / este-acea sferă de foc, / nemuritoare și infinită, / pe care nimic n-o poate mărgini, / distruge sau înlocui. // O simțim arzând / până-n măduva oaselor, / și-o vedem strălucind / până-n adâncurile cerului. // Iubirea-i acea forță cosmică, / generatoare și creatoare / este-acel principiu unificator, / al celescului și al teluricului, / este accederea către / culorile lumii inteligibile, / este beatitudinea iubirii divine"(Valentin Lupea - ESEISTICA IUBIRII).
L. M. : Este greșit să percepem harul literar ca pe un fel de călătorie interioară cu rol terapeutic?
V. L. : Nu. Sigur că nu. Este chiar indicat lucrul acesta. N-am spus-o numai eu. Au spus-o mulți alții. Dar eu am simțit-o și o simt pe propia-mi piele.Ori de câte ori mă apuc de scris și realizez ceva finit, mă inundă-n suflet și în spirit ceva liniștitor, ceva cald și plăcut, benefic pentru mine şi pentru ființa mea, ceva care mă face să uit de toate necazurile mele, de toate relele din lume, înălțându-mă în sfera ficțiunii ideale a creației, chiar dacă lucrul acesta se petrece preț de câteva fracțiuni de secundă. Aceeași stare o simt și-n momentul receptării unei opere de artă deosebite. Şi toate acestea, datorită faptului că prin poezie, cazul în speță, s-a vorbit și se vorbeşte mereu despre umanitatea-n care trăim, despre valori şi armonie, despre sensibilitatea noastre față de cei de lângă noi.
Prin poezie metamorfozăm în fiecare poem, un îndemn la introspecție interioară şi un inbold la dialog, pace și toleranță.
Prin poezie putem călători în voie prin acea zonă de sensibilitate în care semnificația cuvintelor se pierde în magie.
Prin poezie putem privi în sufletul poetului, descuind acele uși ferecate prin care pătrunde frumosul și iubirea.
Prin poezie ne inspirăm cu noi idei, schimbându-ne unghiul din care le percepem pe cele vechi, procesând experiențe, descrieri vizuale, dar și emoții.
Prin poezie facem terapie, artă creativă fiind, folosim cuvântul scris și vom comunica idei și gânduri, dar în mod instant, şi sentimente.
Prin poezie aducem rațiune-n gândurile noastre, aducem înțelegeri despre noi, pe care nu le mai credeam posibile, îndepărtând acea tristețe mare a ne-nțelegerii de sine și a valorilor
pe care noi le posedăm.
Prin poezie sondăm sentimente, stări şi trăiri consumate liric, concentrând şi prelucrând în versuri, lumi şi universuri, ordonându-le în ritmuri, măsuri şi rime, cizelând cuvinte şi metafore, dându-le-nțelesuri noi, înalte.
Și nu în ultimă instanță, prin poezie ne conectăm cu noi, cu sinele nostru, atingând acel echilibru interior, acea stare înaltă care ne ajută să trăim în armonie, noi cu noi înșine, dar și cu alții.
Iată doar câteva motive care ne îndeamnă să nu uităm nicicând să iubim poezia, iubindu-ne pe noi, dar şi pe cei de lângă noi, și-atunci, lunea aceasta în care trăim va fi mult mai frumoasă, și nu mai suferim.
Am preluat doar câteva idei parafrazate din poemul meu, TERAPIE PRIN POEZIE, poem cuprins în cartea mea de versurilor, TRĂIRILE ȘI FRĂMÂNTĂRILE POETULUI, Editura eCREATOR din Baia Mare, 2024.
Așa după cum arta poate umple spațiile goale din suflet și poate spori energia corpului, tot aşa, ea arta, (poezia), poate să ṣi limpezească sufletul de acumulările nesănătoase, motiv pentru care, sistemului psihofizic al corpului poate reclama, la fel de des, atât perioade de timp liniştitoare, cât și momente cathartice și tonice profund stimulative.
L. M. : În acest an ați publicat, la Editura eCREATOR din Baia Mare un volum de eseuri intitulat MARGINALII ESTETICE, rezumați vă rog, conținutul cărții şi menționat cât timp ați lucrat la acest volum?
V. L. : Adevărat. Cartea recent publicată de mine la începutul acestui an la Editura eCREATOR din Baia Mare, MARGINALII ESTETICE, este cea mai proaspătă carte a mea. Este o carte grea, o carte beton, cum s-ar zice, o carte plină cu adevăruri/ficțiunii filosofice si didactice, motiv pentru care am împărțit cartea în două mari capitole: MARGINALII ESTETICE (33 eseuri) și MARGINALII DIDACTICE (9 eseuri).
Cartea în sine se ocupă de meditația estetică asupra artei, cea filosofică in primul rând, dar și cea didactică, pentru că, nu-i aṣa, în ultimă instanță și Didactica este tot o artă în domeniu educațional.
Este a doua mea carte de eseistică. Prima, VARIAȚIUN EPICE ÎN PAS DE ESEU, 2023 a fost publicată tot la Editura eCREATOR din Baia Mare.
Am lucrat aproape doi ani la MARGINALII ESTETICE. A fost destul de dificilă strângerea materialului si interpretarea acestuia, pentru prima parte a cărții, având în vedere faptului că am încercat să abordez problemele de estetică si de definire a ei, la modul istoric, începând cu începutul, adică un fel de miniistorie a esteticii. Am ajuns până la Aristotel.
Dacă bunului Dumnezeu îmi va permite, voi continua demersul meu într-o nouă carte. De fapt am și început munca la cea de-a treia carte de eseistică, continuând istoria esteticii, cu Aristotel și cu epoca medievală.
Cât despre partea a două a cărții, demersul meu a fost mult mai simplu, în sensul că, lucrând o viață întreaga în învățământ, (43 ani), Pedagogia, Didactica și Metodica au stat deopotrivă în atenția mea.
"Meditația estetică (...) a fost cu adevărat vitală ori de câte ori a fost cu adevărat istorică"(BOSANQUET).
Astfel, primul capitol al cărții, MARGINALII ESTETICE, vrea să fie destinat tuturor minților curioase mânate de acea dorință, mai mult decât obișnuită, de a cunoaşte înțelesul termenilor esteticii.
M-am gândit apoi la faptul că problemele tratate aici nu se bazează pe definiții absolute ale acestor termeni, şi nici pe vreun sistem filosofic prestabilit, ci doar pe o teorie a căilor optime de satisfacere a acestei dorințe.
M-am mai gândit apoi la celebrele vorbe ale lui Leonardo da Vinci care spunea, cu multă înțelepciune, un mare adevăr despre cel însetat de cunoaştere, şi anume, faptul că cine se poate duce la izvor, nu-şi va lua apă de băut din ulcioare.
Dorința și speranţa mea se vrea a fi aceea de a-i călăuzi pe cei stăpâniți de o curiozitatea mai mult decât obișnuită, spre aceste izvoare.
În filosofie însă, izvoarele nu pot fi localizate cu precizie pe o anumită hartă a curentelor și centrelor de cultură, motiv pentru care, citind bunăoară cele spuse de Heraclit despre poeți şi cele spuse de Toma din Aquino despre frumos, sau cele spuse de Helmholtz despre muzică, putem face cu siguranța câțiva paşi mai departe pe calea cunoaşterii și a înțelegerii, însă simplul fapt de a afla ce a gândit unul sau altul în problema esteticii, nu va reuşi să potolească de la sine acea sete filosofică, luclurile fiind mult mai complicate.
În ideea de a ajunge la un adevăr cât de cât liniştitor, concluziile lent dezvoltate ale marilor gânditori ai lumii trebuie neapărat transfuzate la nivelul sistemului circulator al intelectului celui care investighează.
O fi mult, o fi puțin lucrul acesta, nu ştim, dar ştim în fond faptul că ori de câte ori mintea unui investigator este expusă unei serii de enunțuri clasice, în simpla circulație a unui sistem de idei se produce acel schimb inefabil care constitue fluxul și refluxul de vehiculare al undei cunoaşterii, între sursă și căutător, între izvor și cel cel însetat de cunoaştere.
L. M. : Ce înseamnă pentru dvs. colaborarea prestigioasă cu Editura eCREATOR şi cu care cărți doriți să surprindeți publicul iubitor de lectură, în viitor?
V. L. : Colaborarea mea cu Editura eCREATOR a însemnat și-nseamnă încă pentru mine, a doua mea familie. Aici mi-am editat 14 dintre cărțile mele. Aici am întâlnit și-am cunoscut așa zisa "lume bună", oameni deosebiți din toată țara, dar și din străinătate. Aici s-a creat o adevărate şcoală literară, în jurul maestrului Ioan Romeo Roşiianu, prozator, poet şi critic literar renumit, și în jurul revistei (Inter)naționale eCREATOR, sau a ziarelor: NECENZURAT MM și ȘTIRILE MM RO, pe care le patronează şi le conduce, cu mare talent și sârguință, acelaşi mare om de cultură, Ioan Romeo Roşiianu, reviste în care am publicat şi voi publica constant.
Ziceam despre o adevărată şcoală de literatură. Dar nu numai de literatură, ci și de critică literară. Aici s-au format mulți critici literari din întreaga țară. Aici m-am format și eu ca și critic literar.
În revista eCREATOR am publicat, în perioada 2019 - 2025, peste 250 de cronică literare (prefețe, postfețe sau referințe critice) la tot atâtea cărți tipărite la Editura eCREATOR, şi peste 100 de eseuri prinse-n cele două cărți de eseistică amintite mai sus, restul urmând să facă parte din a treia carte, la care lucrez.
Aici mi-am strâns aceste cronici în cele patru cărți de critică literară, după cum urmează: CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE, 2O22; LABIRINTUL REVERENȚELOR, 2023; NELINIŞTEA METAFIZICĂ, 2024 și AXIOLOGII CRITICE, 2024.
Tot aici am publicat și cele două cărți de istorie și critică literară: DOUĂ DESTINE (vol. I - IOAN ALEXANDRU LAPEDATU vs VASILE RANTA BUTICESCU, 2O22); DOUĂ DESTINE ( vol. II - VASILE RANTA BUTICESCU vs IOAN ALEXANDRU LAPEDATU, 2O22), precum și celelalte patru cărți de istorie și critică literară, dintre care una de literatură comparată, cărți destinate vieții și operei marelui om de cultură ardelean, Ion Breazu (1901 - 1958), profesor universitar, istoric și critic literare, cărți tratate şi gândite la modul exhaustiv: DE PE TÂRNAVE. ION BREAZU - REPERE BIBLIOGRAFICE (1901 - 1958), 2022; LEGENDA VALAHĂ, 2022; CERTITUDINEA PRIMARĂ, 2023 şi RIGUROZITATEA CERCETĂRII, 2023.
"Patru volume distincte - de sine stătătoare altfel - sunt adunate-ntr-o singură Carte, patru etape de muncă, transpiratie şi viață, o secvenționare fericită a activității unei personalități ardente ce ar fi meritat infinit mai multă atenție azi. Valentin Lupea l-a făcut cu adevărat nemuritor pe Ion Breazu, a (re)pus pe el reflectoarele istoriei, l-a readus în contemporanietare și a provocat spațiul cultural și artistic la reflecție. Paradoxal, Valentin Lupea devine el însuşi nemuritor cu această adâncă aprofundare, niciodată (în)scrierile sale nu vor mai putea fi ocolite de viitorii exegeți ai marelui înaintaş..."(Ioan Romeo Roşiianu - Citat din textul dânsului de pe coperta a patra a cărții mele, RIGUROZITATEA CERCETĂRII.
Și în sfârşit, aici, la Editura eCREATOR, a fost dădăcită și cartea mea de eseuri, VARIAȚIUN EPICE ÎN PAS DE ESEU, 2023, o carte ce cuprinde 65 eseuri diferite, de nuanță critico-filosofică, de interpretare simbolistico-literară a fenomenului eseistic, eseuri cu caracter omagial, dar şi ştiințific, precum și cea mai proaspătă carte a mea, tot o carte de eseistică, MARGINALII ESTETICE, 2025, despre care am vorbit mai sus.
În momentul de față, pentru că m-ați întrebat, lucrez concomitent, (acesta este stilul meu de lucru), la încă patru cărți, după cum urmează: NELINIŞTEA DIN MINE, aproape terminată, carte de poezie; DINCOLO DE CREPUSCUL, carte de poezie; PULSURI CIRCUMSCRISE (ABORDĂRI CRITICE), carte de critică literară și PROBLEMATICA VALORILOR (INSOMNII ESTETICE), carte de eseistică, ce vrea să ducă mai departe, MARGINALII.
ȘI iarăşi mă întreb. O fi mult, o fi puțin? Nu știu. Dar trăiesc din plin o viață ardentă, consumată incandescent, terapeutic, prin artă și pentru artă, prin carte și pentru carte.
Mulțumesc mult de tot, Liliana Moldovan, pentru interviu şi pentru că ai avut răbdarea să mă asculţi!
Cinnste, respect și prețire tuturor, indiferent unde vă aflați!