moko          Literatura pentru copii este un gen literar aparte, care se adresează unui anumit segment de vârstă, de regulă celor aflați la anii copilăriei sau ai preadolescenţei.
          Este un gen literar care s-a născut în secolul al XIX- lea şi care a cunoscut o dezvoltare, o extindere de-abia în secolul al XX - lea.
          Pornind de la ideea că literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale şi universale, în anul 1964, scriind despre Jules Verne și literatura pentru copii, George Călinescu făcea o precizare prin care scotea în evidență un adevăr psihologic esențial, şi anume, faptul că această etapă a vieții noastre - copilăria -, ca stare sufletească, este o constantă permanentă la orice vârstă a sufletului nostru: "Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii şi tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiți. Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre" (Călinescu, George - CRONICILE OPTIMISMULUI, E. P. L., 1964, p. 274).
          Evocarea copilăriei este una dintre temele esențiale ale acestui tip de literatură, română sau universală, deoarece copiii citesc cu pasiune, nu numai creațiile dedicate lor, ci şi alte creații care, prin problematica și frumusețea limbajului, precum şi a mesajului transmis, îi interesează deopotrivă și pe ei, și pe adulți.


          Pentru a putea fi incluse în literatura pentru copii, aceste opere literare trebuie, în mod obligatoriu, să aibă o anumită valoare artistică și estetică, să fie accesibile pentru anumite categorii de vârstă, să aibe o valoare educativă și un caracter moralizator, explorând cu dărnicie acest univers infantil al visării şi al reveriei.
          Sfera literaturii pentru copii este foarte cuprinzătoare şi acoperă aproape toate genurile şi speciile literare.
Aceată răspândire largă a literaturii pentru copii și tineret se adaptează interesului şi curiozității fireşti la această vârstă, deoarece "Copilul se naşte curios de această lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care-i satisface această pornire, îl încântă" (Călinescu, George - Idem, p. 276).
          Doamna Mariana Muntean a simțit cu siguranță lucrul acesta, motiv pentru care, acum, prin cea de-a doua carte a dânsei, MOKO, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2025, Colecția COPILĂRIA, schimbă registrul liric, trecând de la genul liric al literaturii mari, abordat cu succes în prima carte, FABRICA DIN SUFLETUL MEU, 2024, la genul liric al literaturii pentru copii, dând dovadă, pe mai departe, de același talent, aplecare, chemare artistică, sensibilitate și înclinare, de data aceasta către sufletul copilului pe care-l cunoaşte şi răscunoaşte, suprapunându-se din plin acestuia, trăind şi simţind alaturi de el, copilul universal de azi şi din toate timpurile, călătorind alături de el prin acest minunat şi fantastic de frumos univers al copilăriei.
          Dacă de regulă, prima specie literară a acestui gen de literatură pentru copii, care merge mână în mână pe undeva cu literatura mare, cu literatura pentru adulți, o constituie basmul, iată că doamna Maria Muntean folosește în cartea dânsei, drept specie literară a genului liric al literaturii pentru copii, poezia, o poezie a momentului, o poezie în care întâlnim dragostea pentru animale, dar şi scrisorile către Moş Crăciun, jucăriile ca prim mijloc al jocului ca metodă educativă, săniuța şi derdelușul, omulețul de zăpadă, toate acestea petrecându-se în anotimpul rece.
          Nu lipsesc nici poezioarele dedicate toamnei, care toamnă, personificată-n gospodină "Din varza toamnei şi-a croit rochiță / Papuci din foi de viță. / Din ghinde și-a făcut cercei / Și bluziță din ardei...", punându-și în păr "fasole verde", iar din boabe "...şi-a făcut mărgele / Din alune şi-a făcut brățară", umplând apoi cămara "Cu dulceață la borcane, / Piureul de castane, / Castraveți şi gogoşari / În lădițe mici şi mari, / Morcovi, ceapă pentru ciorbiță / Vinete, roşii pentru tocăniță. / Struguri, gutui, mere, alune, pere, prune, / Ne dă toamna fructe şi legume" (TOAMNA GOSPODINĂ).
          În viziunea autoarea, pentru imaginația copilaşilor, toamna este o zână care a venit, "Cu codițe înfrunzite şi cu coşul plin / Cu legume şi fructe bine coapte / Să avem pe săturate. / Covor de frunze întinde pe pământ / Şi aduce ploaie şi vânt" (ZÂNA TOAMNEI). Iată şi motivul pentru care există umbreluța, acea mică umbreluță "Colorată şi drăguță, / Picături ne bat în uşă / Vine ploaia jucăușă. // Norii negri se adună / Scânteie pe cer şi tună, bum, bum / Plouă tare pic, pic / Am umbrelă, nu-i nimic" (UMBRELUȚA).
          Este minunat realizată trecerea, pe nesimțite, de la inaginea toamnei gospodină, îmbrăcată ca o zână, la toamna cea ploioasă şi urâtă, care ne obligă să folisim umbreluța, prin adăugarea la imaginea artistică creată a unor interjecții onomatopeice cu valoarea artistică și melodios realizate: "bum, bum"; "pic, pic".
          Jocul acesta didactico-creativ continuă aşadar cu informații mascate, dar bine motivate, asupra vieții animalelor, cățeluși, pisici, veverțe şi găini, asupra utilității anumitor obiecte, umbreluța, creionul, rolul important al unor jucării în viața  copilului, precum păpușa, rolul benefic pe care îl au pentru organismul uman vitaminele legumelor, ardeiul, salata.
          Nu lipsesc nici formele incipiente de socializare în colectivitate, creşa, bunăoară: "Aici am învățat prima poezie / Cântecele o mie / Am învățat să desenez, / Dar mai cu seamă / Să spun ce vreau fără teamă. / Să fiu harnic(ă) ca o albinuță. / Pregătit(ă) sunt de grădiniță" (LA CREŞĂ), făcând trecerea la forma superioară de şcolarizare, grădinița.
          Nu lipsite de importanță sunt și micile formule educative de mulțumire pentru masă: "Mulțumim că ne-ai gătit / Foamea noi ne-am potolit. / Am găsit iubirea-n ciorbă / Și-n tocană, ce să zic, /Tot iubire am găsit. / Doamna bucătăreasă, / Sărutmâna pentru masă" (MULȚUMESC PENTRU MASĂ).
          Dragostea deosebită a autoarei pentru animale o face să-și deschisă cartea celor 22 mici poezioare însoțite de imagini plastice, mici poeme pe înțelesul celor mici, dar pline cu înțelepciunea, experiența de viață și învățămintele celor mari, urmând formarea incipientă a unor priceperi, deprinderi și manifestări atât de utile în viață pentru cei mici, să-şi deschidă cartea, spuneam, cu două mici poeme dedicate câinelui, cățelului ca animăluț de companie, atât pentru adulți cât şi pentru cei mici.
          Astfel, "Thelma este cățeluşa mea minune / Din rasa Doberman cu renume / Își arată loialitatea, / Mă învață bunătatea" (THELMA). Are blănița neagră, este sprintenă, cu urechiuşele fine, botul moale, ochii duioşi, iar atunci când te vede "...face rotocoale / Și are un lătrat pentru fiecare" (THELMA), urmând o serie de calități ale acestui minunat animăluț care, pentru copilul copil şi pentru copilul din noi, nu este o cățelușă oarecare, "E Thelma mea fermecătoare / Și aş vrea să ştie oricine / Simpla dragoste de câine" (THELMA).
          Sigur că da, în cazul în care un asemenea cățeluş se pierde, tristețea și durerea din sufletului copilului creşte alarmant, determinându-l pe acesta să-l caute, să dea şi un anunț pe social-media: "Bună ziua! Sunt un copil drăguț / Şi am de făcut un anunț! / Cățeluşa mea, în joacă a fugit, /De două zile nu e de găsit. / Poate careva o calcă cu motorul / Sau o loveşte cu piciorul. / Ea e mică şi plânge când o doare, / Îmi e dor de ea foarte tare. // Are blana neagră şi luceoasă, / Ochii blânzi, migdalați, codița mică stufoasă, bot catifelat. / Este periată şi parfumată / O cheamă *Omenia* și vă răspunde imediat, / Dacă o întâlniți în drum / Să mi-o aduceți, vă rog mult / Eu sunt Dănuț și vă salut" (CĂȚELUŞA PIERDUTĂ).
          Literatura pentru copii are o anumită valoare estetică, prezentând aspecte ale vieții de zi cu zi în toată complexitatea lor, oferind modele de viață sau, dimpotrivă, exemple negative pe care micii cititori sau ascultători trebuie să le ocolească.
          Poeziile, basmele şi poveştile au un puternic substrat real, izvorât din năzuințele noastre pentru o viață mai bună, din dorința de a învinge răul și greutăţile, aducând o prețioasă contribuție la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, la dezvoltarea proceselor afective și la formarea trăsăturilor de voință şi caracter, adică la formarea personalității copiilor.
          La vârsta preşcolară, efectele educative realizate prin aceste creații literare, poezia pentru copii, cazul în speță, se opresc mai mult la însușirea în germene a noțiunilor morale şi etice, precum şi la sensibilizarea vieții în general.
          Distinsa doamnă Maria Muntean ştie lucrul acesta, motiv pentru care, prin minunata sa carte, MOKO, se implică cu trupul, mintea şi sufletului în demersul pe care-l face în această direcție - o carte adresată deopotrivă, atât "picilor", cât și "voinicilor".