Profesoară la Alexandria. Scriitoare bine documentată. Critic literar îndeosebi. Prezentă-n atâtea reviste îndreptățit. Tema discuției, „Poezia postmodernă și revistele literare”. Despre postmodernism s-a discutat amplu. Explicit și lămuritor. Doamna vădindu-se pricepută-n materie. Ca un veritabil cadru didactic experimentat. Numai că discuția liberă n-a mai ajuns și la revistele literare. Domnia sa promițând o altă întâlnire, poate, despre ele. Ce bine-ar fi de s-ar întâmpla asta fincă subiectul e, dintotdeauna, vast și ultrainteresant...
S-a discutat în schimb despre recunoașterea axiologică, reprezentativitate veritabilă. Subiectivitate inevitabilă, orgoliu auctorial. Canonu` literar, „istoria frauduloasă”. Până și licențiozitatea poetică. Aducând în discuție, exemplicativ, nume grele și întâmplări din literatura română și străină. De ieri și de azi. Ba chiar și din psihanaliză, foarte potrivit...
Amfitrionu` Virgil Diaconu a încercat și de astă dată să-și arate niște nemulțumiri la adresa unora dintre colegii săi. Literați de vîrf`pe care viitoru` nu cred să-i detroneze vreodat`. Invitata încercând cu tact să instituie un necesar echilibru-n chestiune. Și pledând convingător pentru judecarea operei și nu a oamenilor făuritori ai acesteia. Adică pentru obiectivitate (câtă poate fi ea) și nu pentru situări subiective exacerbate și de neînlăturat în timp...
Prin cantitatea de cunoștințe și modu` clar de expunere a lor (ce-aduce-a filosofie), spusele sale se dovedesc utile. Urmărind-o atent fost-am în câștig. Ideatic, informațional. Nu spun că le împărtășesc întrutot. Preponderent însă, da. O reîntâlnire cu stimata invitată teleormăneană ar spori neîndoios acest câștig. Ar limpezi altele- atâtea, aducându-ne categoric mai aproape de literatură. De cultură autentică. Mare nevoie de-acestea fiind și-n țară, și-afară neprecupețit. Mie, sigur nu mi-a stricat o oră-n bancă, iarăși elev, cu doamna la catedră. Știe carte...