Oglinda

Cu ochii închiși mă uit la tine,
Și, doamne, cât ești de frumoasă,
De ai putea vedea, așa ca mine,
Prin ochii mei, ai deveni geloasă.

Te-ai intreba, ce frumusețe
Îmi invadează sufletul și mintea,
Cum oare ea mai îndrăznește,
Să își de-a jos îmbrăcămintea?

Cum poate, oare, să apară goală,
Să tulbure și să vrăjească,
Un suflet care, pentru prima oară,
A început să te iubească.

Și da, doar tu mai poți să pui
O altă frumusețe pe oglindă,
Să fii tu singura care să-mi spui,
Iubirea mea de-a ta o să se prindă.


 
Un minut

O clipă în care dragostea mă cheamă
Să etalez un argument în voia ei
Asemeni dorului ce inima îndeamnă,
Sunt sentimente ce doar cu inima le vrei.

Contează un minut, atât cât pot să simt,
Aș vrea să poți privi adânc, în piept,
Tu știi și simți că nu pot să te mint,
Sunt sincer când spun că te iubesc, e cert.

Nu cred că totuși înțelegi că toate ce îți spun,
Sunt adevăruri din inimă pornite,
La poarta sufletului tău aș vrea să sun,
Să pot să îți arăt că am doar sentimente definite.

Posibil să te uiți adânc în sufletul ce spune
Că te iubește fără să gândească la urmări,
Nici chiar atunci când soarele apune,
Dar totuși visele în noapte aduc eliberări.

Subconștientul vrea mereu iubire,
Sufletul cere dragoste mereu,
Inima în extaz dorește fericire,
Ești unica femeie ce-o voi iubi mereu.


Furie

Furie simt, îmi fierbe sângele de ură,
Pe cei care profită de cei cu suflet bun,
De s-ar putea, zăbală le-aș băga în gură,
Chiar dacă o să spuneți că, poate, sunt nebun.

Cum, doamne, poți permite să petreacă
Aceștia, nici nu mai știu cum să-i numesc,
Să-și bată joc de libertatea noastră sacră,
Să nu conteze pentru ei cei ce muncesc?

Cum oare lași puținii să se-nfrupte
Din sângele, din viața și sudoarea noastră,
Să umilească crunt, fără să mai discute
Despre nevoile din viața ce-a sihastră!?

Cândva ne vom elibera tăcuți furia
Și atunci întreb, cine o să vă mai țină,
Să vă arate că ce vine vă va fi menirea
Și ochii voștri n-or vedea acea lumină?!

 
Ești…

Eliberat de tot ce-nseamnă durere grea,
De toate ce-mi făceau zile amare,
Am reușit să văd că tu ești steaua mea,
Că strălucirea ta aduce-n mine alinare.

Ești tot ce mi-am dorit, tot ce-mi lipsea,
Ești dragoste, iubire, ești dulce legământ,
Ești mult mai mult decât acel ceva,
Ești steaua mea ce-mi ține viața pe Pământ.

Ești adierea vântului ce primăvara o vestește,
Ești forța blândă care dă naturii viață,
Ești apa limpede ce dintr-o stâncă izvorăște,
Ești zâmbetul de bucurie de pe față.

Ești floarea sufletului meu, un nufăr pur,
Ești un ecou ce se repetă pân’ la nesfârșit,
Ești cerul meu senin, culoare de azur,
Ești unica iubire, ești tot ce mi-am dorit.

 
Nu sunt

Nu sunt bărbatul cel perfect,
Și nici tânăr nu mai sunt,
Dar cât îmi bate inima în piept,
Te voi iubi ca unicul meu sfânt.

Nu sunt frumos și nici bogat,
Sufletul este-a mea avere,
În el frumoaso ai intrat
Și acum îmi dai mereu putere.

Poate că uneori greșesc,
Greșeala mea nu e voită,
Sper să-nțelegi că te iubesc,
Cu o iubire simplă și neprihănită

Nu sunt nici pe aproape
De ceea ce ai merita,
Dar sper ca timpul să mă-ngroape,
Ținând la piept fotografia ta.

 
Un dar mărunt

Din dragoste, cu mult respect și prețuire,
Un dar mărunt îți fac, inima mea,
Voi pune-acolo să găsești și-un munte de iubire,
Și totuși aș putea să pun, încă ceva.

O stea din univers, numai a ta să fie,
Să-ți lumineze pașii, în viață zi de zi,
Iar noaptea călăuză să te îndrume mie,
Frumoasă ca un zambet de copil.

Un mic izvor cu ape limpezi ca a ta privire ,
În care să trupul obosit să-l odihnești,
O insulă cu flori  să îți ofere doar iubire,
De câte ori desculță tu pe ea pășești.

Și la final să fie totul așa cum scrie,
Dorința mea fierbinte să îți ofer ceva ,
Iubirea mea ți-o dau alaturi să îți fie,
Și pe deasupra îți voi da și inima.


Sărutul

Săruturi vreau să-ți pun pe trup,
Să nu mai contenesc cu ele,
Încerc ca și vulcanul să erup,
Să mă transform în mii de stele.

De mult port bucuria -n suflet,
De mult vroiam să-ți spun aste cuvinte,
Și mai demult aveam dureri în piept,
Inima producea mereu un scâncet.

Și nu demult te-am întâlnit pe tine,
Unică în lumea mea întunecată,
Tu lumină caldă pentru mine,
Lumina pentru suflet dedicată.

Despre acestea toate aș putea
Să scriu poeme foarte multe,
Prefer să las iubire-n lumea mea,
Cu liniște și fapte pe tăcute.

O să trimit prin zbor sărutul,
Să îl primești în fiecare clipă,
Chiar dacă ar înconjura pământul,
Din iubire pentru tine cu săruturi fac risipă.


 
N-am să încetez

N-aș renunța vreodată la ce gândesc în fiecare zi,
N-aș renunța la vise chiar de n-oi adormi vreodată,
N-aș renunța la tine deși cândva nu voi mai fi,
Și n-o să încetez să te iubesc la fel ca prima dată.

Chiar n-aș putea să las în urmă clipele frumoase,
Și nici nu le-aș schimba pentru nimic pe lume,
Sunt clipe în care sufletele noastre devin mai luminoase,
Și care pur și simplu poartă al iubirii nume.

N-am să-ncetez în mai scrie versuri de iubire,
În care numai tu ești muza mea frumoasă,
N-am să opresc inima mea să-ți dea de știre,
Că dragostea ce-ți port mereu va fi a sufletului casă.

Viața e mereu prea scurtă ca să renunț la vise,
Și timpul trece iute lăsând în urmă lui doar riduri,
La tâmple o să am șuvițe albe de bătrânețe ninse,
Sunt fericit că împreună am zburat mai sus de ale vieții ziduri.