liliDans virtual

Doi balerini că suntem ne-am închipuit.
Am respectat regia, puțin ne-am ispitit.
Am dansat doar în culise,
cu ușile închise.

Pe muzică de suflet am valsat,
la menuet ușor ne-am distanțat,
apoi la tango-am deviat
și ne-am împiedicat.

Acțiunea din libret a fost banală,
dar va rămâne-n filmoteca personală.




O păpădie

De aș fi fost un crin regal,
într-un aranjament floral,
cu cinste aș fi stat în vaza ta,
un timp măcar, în preajma ta.

Dac-aș fi fost vreo dalbă tuberoză,
în staniol cu fundă, ca-ntr-o poză,
prin toată casa tu m-ai fi plimbat,
odăile le-aș fi înmiresmat.

Iar de-aș fi fost un alb trandafir,
să îmi inspiri parfumul meu subtil,
țepii nu ar mai fi contat,
în glastră tu m-ai fi păstrat.

Dar, din păcate, eu am fost
o păpădie, culeasă de pe jos.
Spre mine în grabă ai suflat,
departe de tine am zburat.

Atât de mult am vrut să mă privești,
ca pe un trandafir alb din povești.
Și să mă porți în buzunarul de la piept.
Doar să mă chemi. Eu încă te aștept.


Iubire de arbori

Nu cred că tu ai să-nțelegi
că și copacii pot iubi.
Nu se feresc, nu pot minți,
se-mbrățisează-n crengi.

Salcâmul meu s-a-ngemănat
cu-n plop sosit pe lângă gard.
De parcă Dumnezeu i-a altoit.
Din trunchi de plop un mic salcâm a-nmugurit.