Ziua Națională

Pământul nostru e stropit cu sânge.
Iar râul, ramul și acuma plânge,
De-atâți strămoși plecați la oaste,
Eroi amestecați în brazde.

Când cornul de-adunare a sunat,
Bărbații neamului s-au adunat.
Încolonați pe câmpia românească,
Să lupte ca poporul să trăiască,
În bună pace la casa părintească.

În luptă pierit-au oștenii din Carpați,
Românii să trăiască-n veci ca frați.
Să-și lucre pământul moștenit,
Să nu devină popor asuprit.

Eroii ne veghează tăcuți din cimitire,
Pentru eternitate, veșnica lor pomenire.
Sunt mărturie în poze-ngălbenite,
De Ziua Națională răsfoite.

Crăciunul

Sărbătoarea de Crăciun,
Mă-ndeamnă la nostalgie,
Cu mirosuri din copilărie.
Cornulețe cu magiun
Și pâine caldă, coaptă-n vatră.

Cozonacii sunt gata demult,
Sarmalele-s în vasul de lut.
Cârnații-s afară la uscat.
Și-un iepuroi de câmp vânat
De blană dezbrăcat.

Ne-așteaptă un adevărat festin.
Pe masă stau ulcelele cu vin.

De Crăciun se strânge tot familionul,
Venit să-i cânte bradului colind,
Și fiecare-și va primi cadoul.
Lumânărele colorate se aprind.

În capul mesei stau bunicii,
Uitându-se la masa cu delicii.
Au ochii-n lacrimi. Ne privesc,
De parcă ar fi ultima dată,
Când pot ca să ne vadă laolaltă.

Oare la anul tot așa,
La masa de Crăciun vor sta?


Prima ninsoare

Bate vântu-asurzitor.
Croncăne ciorile în zbor.
Cerul este plumburiu.
Câinii urlă a pustiu.

Pământul s-a albit de promoroacă.
Iarna cu fulgi repezi iar se joacă.
Mă uit la plopii mei cum vântul îi apleacă.
Se-ndoaie, dar semeți pe dată se îndreaptă.

Zi și noapte aprig viscolește.
Ninsoarea nu mai contenește.
Apoi un soare palid și-nghețat apare.
Omătu-i gros și moale sub picioare.

Copiii veseli au ieșit la joacă,
întrecere de-a omul de zăpadă.
Război cu bulgări, ambuscadă.
E veselie mare-n stradă.

Sper ca esti bine.
Toate cele foarte bune.
Multumesc pentru tot.