1. Impuls

Iubire,de te-aș fi-nțeles
Acum trei ani de zile,
Poate că alt drum aș fi ales
Unde tu, n-ai fi cu mine.

Știu că prea mult mi-am dorit
Pe scena ta să-mi găsesc locul,
Și în teatrul tău cu flori
Eram păpușa iar tu,ventrilocul.

M-ai dus pe culmi de munți înalți
Prefăcându-mi-te o cunoscută,
Și mai făcut ușor să sar
Crezând că mi-ai dat, parașută.

Erai un trandafir sublim
N-aș fi crezut, că ai ascunde
În trupul tău plăpând și slab
Un spin, în inimă pentru a-mi pătrunde

Plin de răni și cicatrici
Aleg să plec din a ta lume
Căci atâta timp cât sunt aici
Vei continua să îmi spui glume.

M-am săturat de fantezii
Iluzii ,vise și tot ce-ai oferit
Nu mai suntem niște copii
Să visăm la infinit.

Am pierdut deja o dată
Ce am prețuit mai mult
Și un glas de alta fată
Nici n-am vrut, ca să ascult.

Ai încercat de multe ori
Din nou în inimă să îmi pătrunzi
Și te-am lăsat să intri sigur
Așteptând să te scufunzi

Ai văzut câtă durere,
Mii de lacrimi sunt în ea
In zadar ai incercat tu
Să oprești stingerea sa.


Aceste lucruri fiind spuse
Mă-ndrept ușor, către sfârșit
Unde tu, dragă iubire
În inimă, vei fi murit.


2.
Să creez artă mi-a fost prescris
Neștiind că arta îmi erai chiar Tu
În ochii care-ți trădau lipsa unui atuu
Serile cu tine păreau mereu un vis

Iubita mea firavă cu privire blândă
Te-ai transformat în fiara ce stă acum la pândă
Să devoreze sentimente,flămândă
Doamne,ce osândă..


3.
Îți scriu și azi în alb și negru
Căci parul meu a-ncărunțit
De atâta timp,de când a amuțit
Vremea noastră,în decorul sumbru

Flăcari stinse cad din arbori
Și pădurea moare parcă
De când ai plecat în grabă
Precum apa-n calzii vapori

Este toamna iubirii noastre
Și printre picurii de ploaie
Stau să ni se-nmoaie
Inimile de dor,arse