"Măsura şi proporția se identifică pretutindeni cu frumosul"(FILEB, 64c), dar nu numai cu frumosul singur, ci cu "frumosul şi virtutea", sună acest pasaj final din FILEB, iar fraza precedentă ne spune că "...puterea binelui s-a refugiat acum în natura frumosului".
         În HIPPIAS MAIOR, simpla potrivire şi utilitate erau respinse în favoarea prielnicului ca definiție a frumosului, apoi,  nu orice scop este util, ci numai un scop moral.
           În ceea ce ne priveşte, cercetându-l pe Platon, am confirmat o bună bucată de timp ideea că "frumosul în sine", aşa cum îl defineşte Platon, reprezintă binele unei vieți consacrate dreptății legate cu înțelepciunea unei înțelegeri filosofice juste a fenomenului.
          Din cuprinsul MARGINALIILOR ESTETICE scrise şi pubicate până acum, de mine, au reieşit foarte clar si foarte limpede motivele pentru care se poate spune că Platon a scris, mai degrabă o antiestetică decât o estetică.

         Astfel, cei care susțin că filosofia lui Platon are o legătură slabă cu conceptele moderne de artă şi frumos sunt izbiți de conținutul moral şi intelectual al "frumosului" său, de întinderea uimitoare a termenului de "artă", la cizmărie pe de-o parte şi la dialectică pe de altă parte, precum şi de tendințele ascetice aflate în doctrina sa despre imaginea artistică şi despre plăcere.
          Numai că, cu toate că ideile sale estetice sunt departe de noi, ele păstrează totuşi o relație interesantă şi însemnată cu propriile noastre idei, ba mai mult, am putea spune că ideile lui Platon asupra acestor subiecte  alcătuiesc, în totalitatea lor, o critică şi o  amendare utilă a ideilor actuale în domeniu.
          Totul se reduce însă în esență la constatarea faptului că Platon nu rezervă un domeniu separat pentru ceea ce astăzi noi numim concepții estetice, motiv pentru care, a spune că Platon nu a scris nimic altceva decât o estetică, pare la fel de îndreptățit, ca şi când am spune că el nu a scris niciuna, deoarece reflecțiile sale despre frumos şi adecvare, ca şi despre formele atrăgătoare ridicate la rangul de model în diverse domenii, populează toate investigațiile. Şi ceea ce este mai important este faptul că fenomenul respectiv are loc fără a periclita acuitate distincțiilor sale logice, deoarece Platon secționează şi asamblează totul, altcumva decât noi.