„Axiologii critice” este o carte a viziunilor profesorului Valentin Lupea asupra operelor literare aparținând unor reprezențanți ai literaturii actuale. În seducătoarele sale scrieri critice, Valentin Lupea nu judecă și nu procedează la o lectură intransigentă, dimpotrivă, modul în care interacționează cu operele recenzate este impregnat de o profesională luciditate dar și de o bine articulată îngăduință, ce îi permite să reflecteze asupra cărților cu  înțelepciunea-i specifică identificând talentele literare autentice. În studiile de critică literară, profesorul Lupea formulează observații pertinente și clare. „Crezul său de critic” conceput ca  un fel de „cuvânt înainte” al volumului, apărut în acest an la Editura eCreator din Baia Mare, pune în evidență personalitatea  unui atent și responsabil analist literar. Valentin Lupea știe să asculte glasul cărților și este înzestrat cu o extraordinară capacitate de a surprinde esențialul.
    „A fi critic literar înseamnă aplicarea acelui fond teoretic, fără precizări programatice, fără ambiționări sau divagaţii speculative, ci doar un excepțional cult pentru textul literar” –crede Valentin Lupea.  Iar în prefața cărții, doamna Gabriela Dimitriu precizează : „Ce este de bun augur la Valentin Lupea este faptul că el se teleportează în pielea celui care scrie, reușind să-și metamorfozeze gândirea în așa fel încât să rezoneze cu poetul / scriitorul / eseistul pe care îl studiază în acel moment, dorindu-și cu ardoare să-i aprofundeze opera și să scoată la suprafață partea și lumina neînțeleasă de alții”.

    Așa se face că, informațiile, pe care le oferă despre textele literare analizate, sunt minuțios structurate fiind expuse  astfel încât cititorul să înțeleagă mesajul cărții, să se familiarizeze cu tematica abordată de fiecare autor,  reușind, de pe această poziție,  să deslușească, fără mari dificultăți subtilitățile  semantice specifice creațiilor literare ale scriitorilor incluși în „Axilogii critice”.
    De pildă, în primul capitol al cărții, Valentin Lupea    suprinde esența poeziilor compuse de Ioan Romeo Roșiianu stabilind că „eul poetic încearcă să revină cu picioarele pe pământ, pustiit de atâtea lacrimi, încercând să cioplească prin slove haina potrivită chipului mamei, scuzându-se pentru această coborâre din macrocosmosul durerii, aici pe pământ, la nivelul microcosmosului, nemaiavând «constelații» să-i închine, inima rănită tare fiindu-i, simțind cum umbra lui, din urmă-l va ajunge, şi-atunci "... te voi strânge-n brațe ca un prunc / tu-mi vei şterge zilele de dor /(...) /voi veni cu amintiri frumoase / visul meu să-l pui de căpătâi /(...)/ n-am uitat de ulița bunicii /(...)/am rămas să mai măsor cărarea / doar pe mal de ape m-am mai dus / şi mă doare aspru-nviorarea / care-atunci pe tine te-a răpus" („SĂ MĂ IERȚI, MĂICUȚĂ!”).
    Despre poemele Marioarei Vișan, scrie că „sunt poeme pornite din sufletul mare al dânsei” iar când vorbește despre „Fire de iubire”, cartea scrisă de Adriana Crăciun și Mihaela Tibil, criticul literar o definește ca pe o carte educativă. În capitolele următoare, Valentin Lupea face aprecierile critice referitoare la operele unor autori precum : Liana Carmen Stoica, Eugen Baciu, Mihai Epli, Ioan Nicolae Popescu, Monica Țintea, Daniela-Elena Popescu, Aurelia Oancă, Mihaela CD, Ica Gaftone, Dana Zen, Violeta Mitru, Gheorghe Pop, Nelu Urziceanu, Grigore Călin, Cornelia Costin,  Loreta Toader, Lucia Steffens, Anca Vecerdea Ardelean, Vasilie Aurelian Alin, Daria Hristina, Iris Hall, George Bănățeanu, Gheorghe Firczak, Mariana Kiss, Marieta Coman, Liliana Gabroveanu, Liliana Moldovan, Emil Mircea.     Totalitatea celor 33 de analize literare, aplicate textelor de poezie și proză ale autorilor menționați mai sus, scoate la iveală profunzimea cercetărilor sale și complexitatea relatărilor critice care decurg din faptul că dl. Valentin Lupea cunoaște și aplică cu minuțiozitate mecanismele axiologice specifice hermeneuticii literare actuale.
    Criticul literar creează punți de legătură între autorii, care i-au atras atenția prin scrierile lor de poezie și proză, și cititori. Oglindindu-se în paginile cărților, cititorii sunt ghidați, de autorul cronicilor literare, prin întortocheatul drum al interpretării. Cunoscând secretele psihologiei lecturii, tot el, este cel care îndepărtează vălul nesiguranței de pe ochii cititorilor, pe care îi îndeamnă sa intre în sanctuarul de magie și lumină al fiecărei cărți cu încrederea că nu se vor rătăci prin labirintul ideilor plastic exprimate de scriitori. Textele citite sunt, astfel, reconstituie în mințile cititorilor, sunt trecute, apoi,  prin multiplele filtre interpretative și estetice generate de capacitatea lor intelectuală, de puterea lor de înțelegere, de nivelul educațional și afinitatea pentru diferitele genuri literare.
    Parafrazând-o pe Azar Nasfi putem spune că citim „pentru a avea acces liber la imaginație”. Celebra scriitoare americană de origine iraniană, cunoscută pentru activitatea sa academică în domeniul literaturii engleze și pentru romanul autobiografic „Citind Lolita în Teharan” scria că procesul lecturii nu poate fi separat de experiențele cititorului și de capacitatea sa de „a se deschide spre alte vieți”. În plus, consideră autoarea americană „cărțile ne învăluie în textul lor de care ne lăsăm atrași pentru a satisface dorința noastră de frumos și, totodată, ne „dez-văluie”, ne îndeamnă să fim liberi și să aflăm cine suntem cu adevărat.” (Azar Nasfi)
    Recenziile și eseurile din „Axilogii critice” oferă exemple de lectură eficientă. Aceasta de lectură, pe care aș numi-o de profunzime, este folosită, cu precădere, de criticul literar, Valentin Lupea care empatizând cu subiectul cărților, promovează o originală metodă de interpretare, preferând să vorbească, despre cărți și despre autorii lor, cu sinceritate dar și cu autoritatea unui interpret erudit, călit pe meterezele criticii literare românești și universale.
    Parcurgând capitolele cărții descoperim câteva dintre caracteristicile esențiale ale unei nișe specifice fenomenului literar românesc, fenomen, care aflându-se într-o permanentă schimbare, nu poate fi pus în granițele unei paradigme clare, de necontestat. Dimpotrivă, așa cum ne face Valentin Lupea să înțelegem, literatura contemporană se caracterizează printr-o neliniște estetică și se descrie prin inedite construcții stilistice care se mișcă sinuos pornind de la exprimarea poetică tradițională, ajungând la poezia în proză și compozițiile narative inedite și extrem de curajoase prin formă și fond. „Acest tip de analiză, concluzionează doamna Adriana Crăciun,  pune accent pe evoluția valorilor literare în timp, subliniind contribuția literaturii la formarea și reconsiderarea valorilor individuale și colective.”
    Să reținem. așadar,  că profesorul Valentin Lupea  a citit mult, „cu creionul în mână” și a scris mult, frumos și cu rost. A pătruns în splendida lume a ideilor, exprimate prin inegalabilul limbaj literar, pentru a afla rostul cărților  și pentru a le pune în lumina reflectoarelor într-o maniera unică, onestă si de bun augur pentru istoria literaturii actuale. Sciitorul și criticul literar, Valentin Lupea, s-a îndreptat, mereu, spre cărți cu dragoste și respect pentru cuvântul scris, convins fiind că ecoul gândurilor sale și argumentele estetico-literare ori notele de lectură pe care le-a elaborat vor contribui la marcarea definitivă a granițelor recentului areal al criticii literare din România.