Valentin Lupea este un critic literar care urmărește constant evoluția scriitorilor de la un volum la altul, scrie cronici literare, de întâmpinare, recenzii la multe cărți care apar la editura Ecreator și nu numai, fiind el însuși poet și prozator.
În primul capitol al cărții de mai sus cu titlul Crezul meu de critic precizează că metoda de cercetare și interpretare critică a operelor studiate are la bază valoarea textelor studiate. Critica literară „poate fi socotită drept o aplicare a teoriei și istoriei literare”. Concluzii sunătoare apar și totul merge bine, speculații ce dispar, vor trece de la sine, iar criticul literar nu va mai fi un simplu-nsoțitor de bord, ci cel ce va conduce cartea pe drumul ei întortocheat.”
Cartea este o culegere antologică de cronici literare scrise și apărute de-a lungul timpului în ziare, bloguri și reviste, multe din județul Maramureș, autorii despre care se face vorbire(scriere) sunt din toată țara și din străinătate, mulți din scriitori apelând la generoasa editură din Baia Mare Ecreator. Spun aceasta deoarece și eu ca și critic literar am scris recenzii la multe din aceste cărți analizate și de Valentin Lupea.
Voi alege doar câteva din aceste prezentări de cărți, cronici, recenzii iar restul textelor vi le recomand a le citi întâmpinând astfel lecturarea propriu-zisă a cărților.
Cred că s-a realizat o critică pe text subliniindu-se în mod obiectiv valorile textelor literare, uneori s-a pornit de la cunoașterea autorului și a lucrărilor sale anterioare, alteori doar textul literar a fost obiect de studiu. În acaastă ordine de idei, critica literară poate sta pe aceeași treaptă cu istoria literară și cu teoria literară făcând parte din „genurile nobile” ale literaturii(Gabriel Cristian Moraru) :
„Orice gen jurnalistic devine „nobil” câtă vreme întrunește trei calități:
1. Cel ce scrie slujește întotdeauna adevărul;
2. Textul jurnalistic e scris cu talent și abnegație;
3. Subiectul tratat este de actualitate.
Textele de critică literară adunate în carte stau mărturie studiului asiduu pe care l-a făcut Valentin Lupea asupra cărților analizate pentru a ajunge la judecăți de valoare în recenziile despre ele.
Arta cuvântului/ cu referire la cartea scrisă de I. Romeo Roșiianu - Litanii pentru inima surdă se află într-o fericită interferență cu arta filozofării constituind o structură care vizează și coordonează lirica permanentă/ se situează între mister și relevare.”
Cu referire la cartea Sportul de performanță scrisă de Carmen Mihaela Coca se precizează că „ tot ceea ce a făcut până acum dna. Carmen Mihaela Coca în domeniul gimnasticii ritmice a căpătat girul unui demers artistic, gimnastica fiind mult înrudită cu arta/ domnia sa este și un talentat pictor participând la vernisaje de artă plastică sau asigurând ilustrația plastică la un număr de 50 de cărți.
Sunt analizate: Printre poeme de suflet de M. Vișan, Fire de iubire de Adriana Crăciun și Mihaela Tibil, Rătăcită prin linia palmei de Liliana Carmen Stoica. Ultima carte e o revoltă motivațională față de o asemenea lume „devenită un infern, o lume care ne face să sperăm că infernul de la capătul liniei va fi mult mai dulce decât acesta.”
În Povestea unei dorințe de Eugen Baciu se descrie o poveste de dragoste adolescentină, neprihănită între Lora și Gabriel cu împletire a realului cu fantasticul, acțiunea romanului se întinde în timp și spațiu pe cel puțin trei generații: bunici, copii, nepoți și strănepoți...„e o combinație între lumea reală și lumea imaginară a fabulosului, a fantasticului...e o lume paralelă cu lumea materială, cu iele, zâne, zei... care dau naștere unor asemenea ființe precum Gabriel, Casian, corbul negru etc... fiind o proză fantastică modernă.”
Despre Chemări și (re)chemări ale lumii de Ioan Nicolae Popescu se scrie că această lucrare ne poartă „pe drumul zvonurilor de demult/ dincolo de jumătatea vieții/ca Dante Alighieri/ eul poetic se întreabă cum ar putea fi ceva nou de văzut între apele timpului”... cititorii sunt invitați la meditații și la filozofări profunde asupra rostului nostru existențial, aici pe pământ.”