Pentru unii a simboliza valorile complementare sau alternative ale unei

evoluții, lumina este pusă în relație cu întunericul.

Lumina simbolizează

necontenit viața, mântuirea, fericirea date de Dumnezeu, care este El

Însuși lumină. Legea lui Dumnezeu este o lumină în calea oamenilor.

Messia aduce lumina. Mai mult, lumina lui Dumnezeu risipește

 

întunericul și cheamă oamenii spre lumină.

Iluminația pentru comuna Oncești, are loc vineri, înainte de sărbătoarea

Sf. Dumitru, fiind considerată de cãtre onceșteni aproape atât de

importantă ca Paștele sau Crăciunul. Sufletele celor trecuți în eternitate

iau lumină din lumina lumânărilor și vin la întâlnire cu cei dragi.

Lumânarea simbolizează lumina. Simbolismul lumânării este legat de

acela al flăcării. Fitilul face să se topeascã ceara, și astfel, ceara ține de

foc: de aici, legătura cu spiritul și materia. Pregătirile pentru iluminație

se fac cu două, trei zile înainte, gardurile sunt săpate, se curăță crucile.

Vineri la ora 12.00, femeile vin în sintirim cu flori, lumânãri și cele

necesare pomenii și parastasului. Fie că e de mărimea modestă a unui

muncel sau cât o măgură, fie cã se înalță înspre cer ca o piramidă,

mormântul ne amintește de simbolul muntelui. Fiecare mormânt

reprezintă o replică modestă dată munților sacri, considerați rezervoare

ale vieții. Cum spuneam, simbolismul mormântului ne amintește de

bogatul simbolism al muntelui, ce ține de ideile de înălțime și de centru.

Fiind înalt, vertical, apropiat de cer, muntele se înscrie în simbolismul

transcendenței; în calitatea lui de centru al hierofaniilor atmosferice și al

multor teofanii, el se înscrie în simbolismul manifestării. Muntele este

astfel punctul de întâlnire dintre cer și pământ, sãlaș al zeilor și capăt al

ascensiunii omului. Privit de sus, el apare ca vârf al unei verticale, ca un

centru a lumii; privit de jos, de la orizont, el apare ca linie a unei

verticale, ca o axã a lumii, dar și ca o scară, ca un urcuș.

Între orele 12.00 – 14.00, mormintele sunt împodobite cu flori și

lumânări. Cei mai importanþi - membrii ai familiei poartă dialog cu

morții, deapănă amintiri, femeile să cântă (bocesc):

 

 

Ioi, mămucă și hăi ma,

Fă-ți cărare prin priboi

Și mai zină pă la noi

Fă-ți cărare printre nuci

Și mai zină pă la prunci.

 

 

Că noi cu drag te-așteptăm

Cu cină și cu lumină

Și cu dor de la inimă.

 

La ora 14.00 preotul, diacul și cârstnicul încep parastasele pe morminte.

Este nevoie de o sticlă de vin, ca simbol de nemurire și prin

generalizare, simbol a tuturor darurilor pe care Dumnezeu le-a adus

oamenilor, un colac, ca simbol al hranei spirituale, pâinea vieții cum îi

spunem lui Hristos din Euharistie, trei lumânări și lista cu morții

familiei, așezându-se în capul listei cel căruia i se face parastas.

 

După parastas, se pregãtește masa cu mâncăruri de post: ptiroște cu

hribe, pancove de post și vin. Cu cât este mai bogată masa, cu atât sunt

morții mai pomeniți. Convingerea este că morții văd tot ce oferi astăzi în numele lor.

 

După masă, li se oferă dulciuri copiilor și săracilor peste morminte sau

printre morminte. Când preotul încheie parastasele pentru familii, face

un parastas în fața capelei și o masă comună, pentru cei care au murit

nespovediți, și fără lumânare. Participă cât mai multe familii și din nou

se face pomană. În această zi se întorc în vatra străbună toți fiii satului,

pentru a-și comemora strămoșii. Strãbunul, strãmoșul, anticul sunt

cuvinte ce poartă învestitura sacrului, indiferent de obiectul sau

persoana la care se referă. Faptul cã ceva e strămoșesc, străvechi, ne

evocă deja un soi de legătură cu forțele supratemporale. Ceea ce e

străbun, străvechi și a existat odinioară influențează psihismul ca un

element stabilizator și ca o prezență a celuilalt tărâm, a lumii de dincolo.

Cimitirul este așezat pe o colinã și seara dacă privim din centrul satului,

cimitirul pare un orãșel în miniatură, de unde răzbat amintirile celor

plecați dintre noi. Fie-le țărâna ușoară și sufletele în Rai, unde toți sfinții și drepții se odihnesc![1]

 

Foto Felician Săteanu: Iluminația pe Valea Izei, 2015;

 

[1]    Performer Ileana Drăguș, 65 ani, Oncești. 2005;