Născută pe plaiuri bistrițene, Elena a și-a petrecut tinerețea și a cântat după sufletul său iubirea,  frumosul naturii, soare oameni, viață, ulterior mi-am dat seama  că i-a plăcut la nebunie viața cu tot ce a cuprins, dorința de  fericire împlinită a fiecărei ființe din universul ei.
Absolventă a unui liceu din Bistrița se îndreaptă către Maramureș la studii umaniste potrivite sufletului și inimii sale absolvind Facultatea de științe naturale din Baia Mare, îndreptându-se apoi spre versul melodios și sensibil a iubirii perfect ancorat în spiritul  tradițiilor și educației  sale.
Viața a trebuit dusă așa precum destinul și privighetoarea poeziei a trebuit să se așeze în diferite locuri pentru a munci și pe la Țara Lăpușului și alte părți adăugând sufletului alte valențe.
A muncit, a scris, a așteptat  publicarea versurile sale după o experiență  și maturitate deplină pentru a fi sigură de valoarea  creației, a metodelor sale poetice și a receptării mesajului său liric.  

Convinsă de acumularea experienței necesare, a maturizării limbajului poetic  a  scris vers după vers, carte după carte întru-n ritm ambițios, cu un efort numai de ea înțeles, scopul ei suprem fiind cântecul și versul.  
Prin versurile sale a transmis multă iubire și sensibilitate în sutele de poezii  în cele câteva cărți editate și întitulate după propriul suflet Când florile își deschid corola, Lumini și umbre, Simfonii prin anotimpurile vieții  ș.a.   
Am comentat multe din versurile și cărțile domniei sale fiind impresionat de frumusețea versului  a mesajelor lor, dar și de hărnicia și energia dăruită muncii de creație.  
Am scos în evidență harul, gingășia și profunzimea versului, prioritatea iubirii ca un tot universal a unei ființe ce  refuza răul.
O luptă internă dualistă trăia în ființa sa,  dorința de iubire și frumos împotriva nepăsării și a plafonării.
Chiar dacă aș reține suficient numărul volumelor și poeziilor sale care este impresionant nu ar fi suficient pentru a cunoaște bogăția și profunzimea sufletului, care uneori aveai senzația că cedează în fața destinului.
A acceptat uzura și consumul energetic pentru scopul măreț de a cânta prin versuri, uneori o întruchipam cu o privighetoare a poeziei, statut mărturisit în  alte aprecieri.
Cântecul ei prin versuri a fost întrerupt mult prea devreme și pierderea poeziei  nescrise  e indefinibilă dar va cânta pe alte meleaguri  și totuși cântecul ei se va mai auzi și pe aici multă vreme.