Tablou de iarnă timpurie

Tablou de iarnă înghețată și tăcută.
Sclipesc în soare, orbitor, pădurile de brazi.
O buh-așteaptă, cu ochii-nchisi, încremenită,
să se topească franjurii de gheață din copaci.

Dor ochii de lumină și îmi lăcrimează.
Năprasnic este frigul, vântul usturător.
Zăpada, strat subțire, se crispează,
scrâșnind sub tălpi. Picioarele mă dor.

Poteca se lărgește și într-un luminiș,
iată cabana de piatră fumurie.
Un câine-ar vrea să intre pe furiș
la sobă. Căci blana-i este brumărie.

Ceaiul iubirii

Ai fost ca o furtună-ntr-un pahar
cu apă plată. Iubirea ta, un chin.
Iisus a preschimbat apa în vin,
tu vinul nostru într-un ceai amar.

Acum te afli - ntr-un clasor.
Capitolul iubirilor trecute.
Adun doar amintirile cernute,
rememorând cuvintele de dor.

Pe-o farfurie, ceaiul iubirii aburind
mă-mbie, clasorul răsfoind zâmbind.
Ascult cum arde focul, lemnele trosnind.
Afară ninge liniștit.


Andrele

Repezi înțepături în zona inimii mele.
Nebune andrele, au ieșit din inele.
Până mai ieri au împletit sofisticat,
dar s-au demascat, departe au plecat.
Multor bătrânici nu le mai place să-mpletească.
Nicio andrea străină să le mai păcălească.
Șed cumințite la războiul de țesut.
Urzeala-i pregătită, și firul de bătut.

Dar nu toate s-au înțelepțit.
Oarbe fiind, se-apucă de iubit.


Sahara

Nici frunza nu mai poate clipi.
Soarele arde încă din zori de zi.
Pământul s-a ridat, fâșii, fâșii.
Tulpinile sunt semi-vii.

Păsările-n cuiburi tac,
cu aripi-evantaie vânt își fac.
Cele ce-noată, într-un ochi de lac,
pândesc să prindă vreun brotac.

Sahara la noi a venit.
Toată suflarea s-a adăpostit.
Rugându-se pentru un strop de ploaie,
venit-a iute viscol, prima ninsoare..