Da, profu` bucureștean a revenit cu știința-i și vorba potrivită printre piteșteni, în cadrul unei manifestări de profil a Bibliotecii Județene Argeș. De ce-a ”recidivat” și ne-a onorat cu prezența? Pentru că a scos recent o carte de dialoguri cu Leonid Dragomir. Redactor șef al mensualului ARGEȘ. E un op de ”impresii, experiențe, reflecții” în domeniu. Purtând titlul inspirat ”FILOSOFIA într-o lume pragmatică”. Evident, în cea actuală. În care trăiesc oameni diverși. Unii dintre ei nu doar să-și umple burta. Ci și spre a gândi asupra rostului lor ființial. Asupra statutului dihotomic cu care i-a lăsat, bine sau rău, Creatoru`. Ce presupune și conștiință. De sine-n primu` rând. Rațiunea, judecata adecvată cu privire la ce-ntâmpini clipă de clipă. La spiritualitatea ce-ar trebui să-nvăluie necesar și binevenit pe toți bipezii umani ai planetei. Oriunde s-ar afla aceștia...
Ei bine, interviurile în cauză, șase la număr, pun în discuție varii teme fundamentale ale acestei discipline intelectuale (de vârf să-i spunem totuși). N-o să le trec în revistă ca să nu tai plăcerea lecturii cuiva interesat a le desluși cu mintea proprie. Am să spun altceva însă: venerabilul invitat atrage publicu` și la peste nouăzeci de ani. Mi-a făcut deci mare plăcere să-l urmăresc atent și să bag la cap cât mai multe dintre informațiile furnizate. Mai cu seamă că distinsul interlocutor a avut răbdare din belșug să răspundă și să lămurească atâtea și-atâtea. Pentru mine, fapt util la maximum în sfera condeiului gazetăresc în care zăbovesc și mă străduiesc de niște decenii...
Din păcate, nu același lucru pot a spune despre prezentatorii gazde. Expunerile lor fiind, în opinia mea, puțin atrăgătoare. Monotone preponderent. Trenante, cu osebire. E posibil chiar ca unora dintre elevii aduși în sală să nu le fi stârnit niciun interes în interior. Adică să nu le fie, la rându-le, prilej ad-hoc de reflecție profundă pe marginea celor ascultate civilizat, nimic de zis. Dar, ca să închei, inevitabil, conspectu` de față asupra evenimentului (expus succint desigur, că nu-i posibil altfel într-o tabletă cum e asta), socot dezbaterea binevenită și de continuat neapărat. Căci mereu avem de învățat de la cei mai deștepți ca noi. Academicianu` Flonta devedindu-se categoric unu` de soiul ăsta rarefiat neferice de la o zi la alta. Cu precădere în populația autohtonă ce tinde, vădit, spre aculturalism dăunător. Condamnabil, nu mai spun. Trist îndeosebi...