Cartea „Amalgam emoțional” de Liliana Gabroveanu, publicată în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, este structurată în mai multe secțiuni distincte, fiecare abordând teme variate, de la introspecții personale, la versuri inspirate din natură sau din societate. Iată o privire de ansamblu asupra structurii acestei colecții de poezii:
„Vers terapeutic” este prima poezie, ca o formă de autoexaminare și terapie, un mod de a exprima gânduri și emoții profunde.
„Vine o vreme, mai către apus, / când toți am adunat multe de spus. / Grăim despre emoții cu glas tare, / dialogăm cu noi, nu vrem vreo ascultare. / Dispară judecăți, nu vrem nici părtinire, / doar pace, liniște și împlinire. // Am ambalat mesaj în poezie. / Un joc pe-a monitorului hârtie.” („Vers terapeutic”)
 Această poezie poate fi interpretată ca o declarație de intenție poetică, apropiată de conceptul de ars poetica, unde poezia devine un mijloc de auto-exprimare și autovindecare.
În acest context, „ars poetica” se referă la o cugetare a eului liric asupra actului de a crea poezie, asupra rolului și scopului poeziei în viața sa și în societate.

Poezia începe cu o referință la o etapă târzie a vieții („Vine o vreme, mai către apus”), sugerând că nevoia de a crea vers apare după ce o persoană a adunat multe trăiri și gânduri.
Poezia este un mod natural de a da glas acestor acumulări, de a le elibera prin cuvinte.
Versul „dialogăm cu noi, nu vrem vreo ascultare” reflectă ideea că poezia nu este întotdeauna destinată unui public; uneori, este un dialog interior, un mijloc de autoanaliză.
Poezia devine astfel o conversație cu sinele, un mod de a înțelege și de a procesa propriile emoții și experiențe.
„Dispară judecăți, nu vrem nici părtinire” indică dorința de a crea un spațiu liber de critică sau evaluare externă.
Poezia este prezentată ca un sanctuar unde sufletul se poate exprima liber fără teama de judecată, căutând pace și liniște interioară.
Aceasta rezonează cu ideea că poezia poate fi o formă de terapie personală, un loc unde eul își găsește echilibrul.
„Am ambalat mesaj în poezie” sugerează că poezia este un vehicul pentru emoții, un mod structurat de a exprima ceea ce altfel ar putea fi haotic sau inefabil. Poezia transformă emoțiile brute în ceva tangibil și comprehensibil.
Ultimul vers, „Un joc pe-a monitorului hârtie,” indică o relație modernă cu actul poetic, recunoscând utilizarea tehnologiei în procesul de creație.
Acesta este un omagiu adus evoluției modului în care poezia este scrisă și distribuită, dar și un memento că, în esență, poezia rămâne un „joc” – o activitate creativă care implică inovație, imaginație și explorare personală.
Poezia „Vers terapeutic” este o meditație poetică asupra actului de a scrie și a rolului pe care poezia îl joacă în viața autoarei.
Este o declarație de credință în puterea poeziei de a vindeca, de a aduce pace și de a oferi un canal sigur prin care emoțiile să fie exprimate și explorate, în deplin consens cu conceptul de ars poetica.
„Gânduri printre rânduri” este o secțiune care include opinii personale și contemplative asupra vieții și experiențelor zilnice.
„Versuri populare, Pamflete, parodii, fabule” conține poezii care combină elemente din folclorul românesc cu ironie și observații sociale, abordând subiecte contemporane cu un ton umoristic sau satiric.
„Din natură” include poezii inspirate din diferite anotimpuri și fenomene naturale, subliniind relația dintre om și natură.
„Amalgam emoțional” este secțiunea care dă titlul cărții, unde autoarea explorează o gamă largă de sentimente și stări emoționale, de la melancolie și dor, până la bucuria simplă a micilor momente cotidiene.
„Epilog Psihoterapie”, este ultima parte, care încheie volumul într-o notă de reconciliere a autoarei cu sine însăși.
Poezia poate fi analizată prin prisma conceptului de catharsis, un termen provenit din greaca veche, care înseamnă purificare sau eliberare emoțională.
În contextul literaturii și, în mod special, al poeziei, catharsis se referă la procesul prin care un autor, și prin extensie un cititor, experimentează o eliberare de emoțiile negative prin intermediul expresiei artistice.
Autoarea își începe poezia prin recunoașterea „nevredniciei” sale, ca o conștientizare a propriilor limite și slăbiciuni.
În acest context, procesul de catharsis începe printr-o acceptare a emoțiilor negative, a neputințelor și a vulnerabilităților personale.
Versurile exprimă respectul și admirația față de poeții pe care îi consideră „ursiți cu poezia” ca „maestrul metaforei cerești.”
Pentru autoare, poeții sunt figuri care reușesc să transforme emoțiile și gândurile complexe în artă, oferind astfel un model de catharsis – eliberarea emoțiilor prin creație.
Idolii ei literari sunt cei care au găsit o cale de a exprima emoțiile adânci într-o formă rafinată și care au „blagoslovit” cititorii cu darul lor.
Autoarea își descrie propria scriere ca fiind „mult spus poezie,” dar o vede în primul rând ca pe „un fel de psihoterapie.”
Aici, catharsis este clar exprimat prin ideea că actul de a scrie îi permite să proceseze și să elibereze emoții. Fie că este vorba de mânia pe care o „ambalează frumos în poezie” sau de nostalgia pentru oamenii dragi care au dispărut, scrisul devine un vehicul prin care aceste sentimente sunt gestionate și transformate.
„Tristețea o închid în versuri pure” și „Îl prind pe hoț într-un sertar” sunt metafore care sugerează procesul de capturare și de exorcizare a emoțiilor tulburătoare prin scris.
În loc să fie copleșită de aceste emoții, autoarea le aduce la suprafață și le înfruntă prin intermediul poeziei, ceea ce constituie un proces cathartic profund.
Autoarea se referă la scrisul poeziei ca la „un joc pe-a monitorului hârtie,” evidențiind caracterul de divertisment și de ușurare pe care îl aduce acest proces. Scrierea, în acest sens, nu este doar o activitate serioasă, ci și una care oferă plăcere și eliberare, permițându-i autoarei să râdă „cu poftă” chiar și de emoțiile complexe.
Poezia „Epilog Psihoterapie” este, în esență, o meditație asupra modului în care scrisul poate funcționa ca un proces cathartic.
Autoarea își canalizează emoțiile prin poezie, reușind astfel să le exprime, să le înțeleagă și să se elibereze de ele.
Prin această abordare, poezia devine un instrument de auto-vindecare, unde catharsisul se manifestă ca o eliberare emoțională cu pace și claritate interioară.
Cartea este astfel o colecție diversă, cu o structură care permite cititorului să exploreze multiple fațete ale vieții interioare și exterioare, fiecare secțiune aducând o nouă perspectivă asupra temelor abordate.