Volumul de versuri „Aura lui Sebastian”, publicat de Sebastian Golomoz în 2024 la editura „Neuma”, se remarcă printr-o voce poetică profundă, care sondează trăirile interioare cu o sinceritate dezarmantă. Poezia lui Golomoz este una a intimității, a căutării personale și a unei meditații adânci asupra singurătății și fragilității umane. Versurile din această carte nu doar că surprind stări de spirit și emoții, dar le și transformă în imagini poetice sugestive, evocatoare și pline de sensibilitate.
Aflat la cel de al șaselea volum, Sebastian Golomoz vine în atenția cititorului cu o neliniște interioară care „se regăsește misterioasă în miezul cotidianului aparent banal” după cum observă pe coperta a IV-a Horia Gârbea.
Titlul volumului, „Aura lui Sebastian”, sugerează o perspectivă personală, un univers interior care gravitează în sufletul poetului, dar care reușește să ofere cumva un ecou universal. Are în acest caz multiple valențe pornind de la lumina interioară și ajungând la ființa dragă de alături.

Un exemplu elocvent al abordării lui Golomoz este poezia „Flash nocturn”, în care singurătatea devine o „soră de cameră”, un partener constant al existenței cotidiene. Poetul reușește să capteze nu doar senzația de izolare, ci și durerea tăcută a unei vieți marcate de neputință și de tristețea care se infiltrează în cele mai banale detalii: „S-a scorojit și varul de-atâta tristețe”. Vecinii și certurile lor devin simboluri ale unei realități exterioare care nu-l privește pe narator, accentuând sentimentul că viața sa este marcată de o deconectare profundă de la lumea din jur. Finalul poeziei, unde vecinul este „rănit de tăcerea ei ca un pat de tortură”, sugerează o tensiune interioară nerezolvată, în care tăcerea și alcoolul devin singurele răspunsuri la o existență marcată de abandon.
Tematica singurătății persistă și în poezia „Trece neobservată”, unde poetul reflectează asupra modului în care izolarea personală este ignorată de ceilalți. Imaginea centrală a unei cafenele goale, unde „nicio masă-n jur nu e ocupată”, devine simbolul unei stări emoționale, nu doar a unui loc fizic. Este aici o meditație asupra invizibilității poetului, a creatorului care, deși își expune trăirile prin poezie, continuă să se simtă deconectat de lume. Singurătatea devine o temă aproape existențială, una care nu doar că persistă, ci se adâncește pe măsură ce poetul își contemplă condiția.
În „Distanța ce apropie”, autorul explorează o altă dimensiune și anume cea a solitudinii, una care privește relațiile și iubirea. Ploaia oblică și „tăcerile de noapte” creează un fundal melancolic pentru o reflecție asupra dragostei și distanței. Imaginea „visurilor - zestrea îndrăgostitului” adaugă o nuanță de speranță în fața unei realități deseori marcate de separare, dar această speranță este temperată de o conștiință a imposibilității de a uita. Finalul poemului, în care autorul se autodefinește ca „un porumbel creț cu aripile arse de soare”, sugerează o încercare repetată și eșuată de a se elibera de trecut, de o iubire pierdută.
Nu toate poeziile din volum sunt la același nivel. Avem vârfuri precum „Flash nocturn”, „Reperul”, „Trecere neobservată”, „Distanța ce apropie” dar și abisuri precum „Păcatul alb”, „Eu,emoția și poezia”, „Mai departe de tine, mai aproape de mine” sau „Distopia cucerește România”. Inegalitățile acestea ne arată că poetul este încă în căutarea propriei formule de exprimare, este gata de a construi o matriță poetică dar încă nu este sigur de unele detalii. Poate ele vor veni la următorul volum.
Golomoz reușește să creeze un univers poetic bogat. Poezia lui este introspectivă, adesea melancolică, dar niciodată lipsită de o anumită frumusețe fragilă, de o lumină care strălucește discret prin fiecare imagine. Este o poezie a izolării, dar și a căutării, una care vorbește despre nevoia umană de conexiune și despre dificultatea de a o găsi în mijlocul propriilor lupte interioare.
„Aura lui Sebastian” este împărțită în trei secțiuni „Berlin interior”, „Feline mozartiene” și „Aura lui Sebastian” care nu au rol decât de grupare a poeziilor, tematica și mijloacele fiind aceleași în toate aceste secțiuni.
„Aura lui Sebastian” este un volum despre vulnerabilitatea umană și despre complexitatea emoțiilor interioare care ne definesc.

Sebastian Golomoz, Aura lui Sebastian, Apahida, editura Neuma, 2024, 110 pagini.