Poet al al meditației profunde și al nostalgiilor, Dănuț Cepoi este autorul a două volume de poezie publicate și prezent în mai multe antologii.
În acest volum eul frisonează la aducerilor aminte, la trăirile mult visate, născându-se o cartografie a unui pastelist, autor de idile nostalgice, însă lirismul lui Dănuț Cepoi urmează și un calendar care nu este doar al nostalgiilor, ci și al civilizației frământate de speranțe:
”viața mai zvâcnește azi greu fiindcă tinerețea s-a dus.
doar ambiția mai ține capul sus și inima cea plăpândă în lucru.
care continuă să muncească scandând ca un ceas orele lui
tic tac toc tac tic tac... iată că mai pot și mai lupt!
albul cerșafurilor mă năucește aducându-mi în minte un film” (visând raiul).
Sunt poeme în vers liber prin care poetul își pune întrebări ce deconspiră o biografie spirituală profundă. Sunt practic monografii de viață care colorează după reguli ajunse la ritualic: ”ne trăim viața pentru iubire, sau pentru actul reproducerii?
oare să avem dreptul doar la automatismele corpului,
sau venim pe pământ cu o misiune sfântă pentru a iubi?
probabil din amândouă, motivele, dar întâmplarea
nu are cum, nu poate fi actul nostru de naștere.
cel puțin eu gândesc așa, că câtă vreme eu mai am
o inimă în piept, și oricâte probe s-ar găsi,
nu pot deveni ateu, căci mi-aș trăda străbunii și părinții.” (iubire sau reproducere)
Sufletul își pune întrebări, și tot el își dă răspunsuri ambigue, spre a comunica o emoție tulbure teologică, însă sufletul rustic nu găsește soluții decât acelea ale vieții lui imediate, de unde răsare cronologia trăirilor în fața întrebărilor retorice:” atâta ură
și atâtea rele pe pământ
sunt, încât mă rog cerului
să ne mai ierte un pic
fiindcă n-am terminat
de făcut curățenie
în inimile oamenilor
săraci de iubire
sentimente alese
și iertare.” (atâta ură)
Volumul cuprinde și poeme cu iz politic, abordând probleme actuale, fapt ce denotă că poetul se implică ideatic la viața societății.
Aforismele de la sfârșit sunt scântei de înțelepciune, practice ”sămânța” filozofiei, așa cum spunea Cioran.
Dănuț Cepoi este un creator de limbaj poetic, eufonic, în textul poemelor, abisal în aceea verslibristă.