Etalată-n iulie canicular de Ziua Națională a Hexagonului. La Filarmonica Pitești. Ce a programat, onorant, un recital cameral cu DUO CATHARSIS. Format inspirat din doi muzicieni bucureșteni de calitate. Soprana Laura Chera, din coru` Filarmonicii ”George Enescu”. Acompaniată nici că se poate mai nimerit de pianistu` Tudor Scripcariu. Amândoi, în cântec, o pereche de apreciat. Universu` sonor de dânșii creat, înfățișându-se chiar minunat...
  Finețea liedului francez s-a vădit pregnant și cuceritor peste poate în prestația lor. Recitalu` în cauză dovedindu-se nu o cântare de circumstanță. Banală. Festivistă. Ci o lecție clară de muzică. De frumusețe nemuritoare a unor creații de gen. Ieșite benefic de sub pana creatoare a unor Fauré, Debussy, Massenet, Saint-Saëns, de exemplu. După cum o cerea timpu`, firește...

  Talentu` acestora le-a rodit peren. Certamente. Ajungând, în cazu` de față, și la noi, benefic. Ca un balsam pentru suflet. Ca o stare cathartică, plină de spiritualitate și rafinată plăcere. Pe care n-o mai întâlnești azi decât arareori...
    Laura și Tudor au prilejuit celor nu puțini din sala gazdă o stare de grație. Cinstindu-i deplin cu talentu` lor evident. Pe francezi, de asemeni. Pe autorii înaintași deopotrivă. Într-un cuvânt, muzică de preț și nepieritoare. Ea e o soprană cu voce bună, cultivată, sigură. Cu un tremolo excelent. El, un pianist foarte sigur și nuanțat. Cu vizibilă trăire. Știut de la ”Serile Lipatti”. Împreună meritându-și, categoric, numele sub care apar în recitaluri. Mă voi strădui să-i mai ascult pe viu și-altădat`. Ei o merită, eu voi fi în câștig, neîndoios...