Doamna Liliana Gabroveanu a început să scrie în urmă cu zece ani, debutând cu POVEŞTI ŞI POVESTIRI DE CITIT ŞI COLORAT; ARHIVA DE MĂŞTI şi volumul MUZICANȚII DE BRONZ, la Editura SINGUR, urmând apoi FATA DIN CODRU şi POVEŞTI MODERNE DIN NATURĂ, ambele la Editura ART CREATIV din București, schimbând în ultima vreme registrul creativ în proză scurtă, AMALGAM DE SUFLETE Editura, eCREATOR Baia Mare, Colecția PROZĂ, 2024, şi-n poezie, vezi actualul volum de versuri, AMALGAM EMOȚIONAL, Baia Mare,2024, Colecția POESIS.
Am avut plăcuta ocazie să scriu PREFAȚA cărții de proze scurte, la cartea doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM DE SUFLETE, ocazie cu care, pornind de la un citat din Albert Camus, ("O conştiință încărcată are nevoie să se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesie."), de la această succintă, dar concentrată meditație asupra operei de artă, ajungeam atunci la cartea doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM DE SUFLETE, despre care spuneam că este o carte de proză artistic realizată, adică o operă de artă, o creație literară în care întâlnim un amalgam de sentimente provenite din tot atâtea suflete.
Acum, amalgamul sentimental al sufletelor din prozele scurte se transformă, iată, în cartea de versuri a doamnei Liliana Gabroveanu, AMALGAM EMOȚIONAL, într-un amalgam de emoţii, lacrimi, zâmbete, miracole, iubire, iertare ṣi aşa mai departe, toate acestea amestecate-n gânduri printre rânduri şi-n demoni care pictează sfinți stârnind coşmaruri şi rugăciuni, cugetări în singurătate, regrete şi rătăciri, zboruri şi amintiri, fantezii cu îngeri şi demoni, întoarceri şi reîntoarceri conform destinului, gânduri pioase înainte de Crăciun, asistând la defilarea sobră a anotimpurilor prin sufletul naturii şi al poetului.
Liliana Gabroveanu îşi ordonează conținutul cărții sale, oarecum meticulos de logic, conform tehnicii literare a simetriei, în economia cărții sale, între cele două cugetări meditative, de început, (VERS TERAPEUTIC) şi de sfârşit, (EPILOG PSIHOTERAPEUTIC).
Pentru început, autoarea simte nevoia să se explice, să motiveze conținutul cărții sale ṣi realizarea ei acum, oarecum târziu, în raport cu propria-i viață. "Vine o vreme mai către apus, / când toți am adunat multe de spus. / Grăim despre emoţii cu glas tare, / dialogăm cu noi, nu vrem vreo ascultare. / Dispară judecăți, nu vrem nici părtinire, / doar pace, linişte şi împlinire. // Am ambalat mesaj în poezie. / Un joc pe-a monitorului hârtie "(VERS TERAPEUTIC), iar la sfârşitul cărții, drept încheiere, prin epilogul său psihoterapeutic, doamna Liliana Gabroveanu aduce un fin şi prețios elogiu poetului şi operei sale, creația literară, pe care o socoteşte terapie pentru sufletul ei împovărat şi chinuit de gânduri, recunoscându-şi "nevrednicia", socotindu-se unită cu poezie, cu acest "...mod fin de exprimare, / Enfuziuni profunde, /creatoare"(EPILOG...), poetul fiind socotit " Maestru metaforei / cereşti", al cărui nectar curge-n "...versetele cu har / Fiind blagoslovit cu / acest darl, / Ne miluieṣti. / Respect, poete genial! /(...) / ce scriu e mult spus / poezie. / E-un fel de psihoterapie. / Versurile evadând din / mine / Un joc pe-a monitorului / hârtie "(EPILOG PSIHOTERAPEUTIC).
Aṣadar, în economia cărții sale AMALGAM EMOȚIONAL, Liliana Gabroveanu îṣi aranjează cele 65 poeme pe trei secțiuni, după cum urmează: Secţiunea întâi, GÂNDURI PRINTRE RÂNDURI (31 poeme); Secţiunea a doua, VERSURI POPULARE. PAMFLET, PARODII, FABULE (19 poeme) şi Secţiunea a treia, DIN NATURĂ (15 poeme).
Gândurile printre rânduri ale eului poetic sunt dirijate într-o superbă şi concentrată imagine artistică a vieții şi a insului nevoit să conviețuiască cu ea, atâta timp cât "mecanismul" acestuia mai funcționează.
Senzorul de veghe al eului poetic este un strigăt de alarmă care ne face să ne ținem strâns unul de altul ca un cordon, pentru a ne feri de zgomotul periculos şi "orbitor" al lumii de față, care lume, pentru eul poetic începe cu începutul: "Ceasul porneşte. Viața se consumă. / îngerul e-n umbră şi ne ia de mână. // Sus, jos, sinusoidă în a vieții carte, / Cinematecă în memoria personală, / Paradoxal, rememorăm ziua banală", şi iată că va sosi şi clipa, ultima clipă, nu se ştie când şi cum, clipa în care, "Fără de veste, mecanismul se "...opreşte / Ultima clipă derulează iubirea din poveste" (GÂNDURI PRINTRE CUVINTE).
Aici, lângă noi, în această lume se-ntâmplă multe ṣi mărunte, bune şi mai puțin bune, lucruri care-l înspăimântă pe alteregoul poetului: "Ce se întâmplă lângă noi de-am şti, / ce entități se suprapun, ce energii, / pe semne c-am înebuni. // Doar rugăciunea ce ne mai salvează, / credința că binele înnobilează / şi Dumnezeu din Cer că ne veghează"(CUGETARE), găsindu-şi o oarecare alinare prin întoarcerea la bază, la origini, la popor ṣi la spiritul popular, la natura veşnic înnoitoare ciclic, care alină şi temperează amalgamul de emoţii din sufletul poetului, în celelalte două secțiuni ale cărții.
Da, este o trecere mascată la versul popular, care nu are nimic, sau aproape nimic cu literatura populară, cu folclorul, în afară de momentele în care poetul poposeşte puțin la Sărbătorile Crăciunului, când, vrând-nevrând intră-n scenă datini şi obiceiuri: "E săptămâna în care, / Un creştin din născare / Iartă, ca să aibe iertare. / Un troc ca aşezare, / Moment de dezintoxicare. // E săptămâna înainte de Crăciun, / Când fiecare vrea să fie bun..."(ÎNAINTE DE CRĂCIUN ).
Sunt ironizate, biciuite, tot la modul mascat, am putea spune, prin pamflete, parodii şi fabule, toate originale, o serie de neajunsuri, manifestări şi trăiri sentimentale din practica cotidiană, cu profunde nuanțe moralizatoare, Liliana Gabroveanu fiind un bun şi incisiv psiholog şi-un analist desăvârşit, căruia nu-i scapă nimic.
Prin întoarcerea la natura care se perindă ciclic în viața noastră, toamnă, iarnă, primăvară, vară, în Secţiunea a treia a cărții, eul poetic trăieşte la modul vertical, dar şi emoțional, manifestările legilor naturii în fiecare anotimp, cu bucurii, plăceri şi vicisitudini specifice anotimpului respectiv, dar şi cu urmările obiective asupra regnului animal ṣi vegetal, mai cu seamă asupra celui uman, neavând nimic comun cu droaia de pasteluri închinate naturii în general, şi anotimpurilor în special, dacă nu cumva pentru a folosi pretextul de a face ordine şi-n acest domeniu, cu spiritul său analitico-realist, care traversează volumul de față aidoma unui fir roşu, aidoma unui liant între poeme cu trăsături diferite, vizând realitatea trecută tendențios, obiectiv şi analitic, critic, dar deloc caricatural, făcând din Liliana Gabroveanu un poet original, care ştie să descopere în actualitate ceea ce poate să treacă dincolo de clipă.
Starea intimă a Lilianei Gabroveanu este una de filosofare, de întoarcere şi sucire a fenomenului literar, a actului creator, pe toate fațetele lui, cu mare migală, făcând din opera literară un act stilistic închegat într-un flux creator al unei scrieri obiective, care scriere devine independentă, atât față de cel care o produce, cât şi față de cel care urmează să o contemple, tinzând spre un mod estetic de fiinţare a expresiei într-un fapt încheiat şi totuşi deschis interpretărilor subiective, printr-un obligatoriu act de execuție artistică, care nu este altul decât actul cititului.