babiciu2Septembrie
 
Este un decor realist
Într-un tablou care plange mereu
Cu lacrimi ce se scurg pe trupul
Unei frunze orfane pe copacul cenușiu
 Care stă mereu inăuntru meu
Iar frunza de toamnă plange mereu
Cu lacrimi de septembrie
Iși trăieste ultima clipă  prin frunza moartă
Prin delirul toamnei răvășită după vara lungă
 secetoasă , caniculară si sumbră.




Planeta
 
Planeta e ochii lumii
Sunt ochii  soarelui care vad prin labirintul vietii
Plansetele lunii intr-o luna ploioasa de mai
Sunt oceanele a caror culori se suprapun cu tarmul de la mal
Mările respiră prin valurile sale
Este soarele cu bucuriile si suferințele lui
Sunt anotimpurile ce trec si vin ca un vis frumos
Sunt anii trăiți și scurși pe o rază cu lumină strălucitoare
Tot ce e in jur este ras si plans, bucurie si tristețe
Iar zgomotul naturii este dorul unui vant de nepătruns in noi.



Vise
 
Visele sunt ca templele fără sfinti
Sunt deșertăciunile unui nisip mișcător
Sunt lacunele din gandul naturii
Sunt mințile rebele ale unor turisti
rataciti pe trupul unei nopții pustii
Sunt suferintele unor stele arse de soare
Este un gand pătat de ploaie
Sunt visele unei stele căzute in prăpastie
Este chipul unei mări linistite de valuri spumoase
Sunt norii catifelați ce acoperă cu puful lor  oceanele albastre
 
Visele sunt misterele nopții
Deziluziile unui univers pustiu
Sunt paharele umplute cu iluzii
Un foșnet de stele intr-un recif  de corali
Un chip din nisip asezat langa ochii albastri ai marii
Sunt buzele oceanelor pe un trup de pește.


Gand
 
Gandul este o speranță desprinsă dintr-o carte
O stea răvășita in univers
Valurile ascunse  al unei mări dispărute
Luna oftează mereu in prezența soarelui
Un soare muribund si orb atacat de stele
Un suflet și un gand cald  pe un trup rece
O minte sclipitoare pe o lună aurie
Un munte cenușiu intr-un anotimp verde
O cununa de flori pe o piatră pustie.
 

Mister
 
Văd o lacustră  incărcată  cu mistere
Veninul meu nu poate otrăvi inima mării
Dar poate otrăvi sufletele oceanelor
Sufletul meu nu se poate îndrăgosti de sufletul naturii
Dar  poate știi clipa indrăgostirii
Din nou se văd dincolo de noi
Ochii albastri ai cerului
Dincolo de univers
se vad cei doi ochii limpezi ai soarelui.



Ochii lumii
 
Ne veghează necontenit
Prin spatțul limitrof  al pămantului
Supraveghează pașii timpului
Păzește soarele si luna
Se face jandarmul planetei
Suspendă poluarea si incălzirea globală
Se lupta cu cercul polar

Se limitează doar la aștrii și stele

se delimitează de natură prin vant și lumină

dupa ploi se faca umbrelă

se transformă în culorile curcubeului

veghează la norii cu privirea în univers



Frunza
 
Esti moale ca o blană de căprioară
Zbori lin ca o aripă rătăcită de vant
Iti schimbi infățișarea ca un cameleon
Apari cu greu dupa iernile lungi
Te inverzești si te ingălbenești după
pofta anotimpurilor
Te laudă soarele cu căldura ei
Te ocrotește umbra copacului
Te ruginești după pofta toamnei
Te naști la cererea naturii
Si mori in nepasare.
 

Marea
 
Marea nu se măsoară cu ochiul sau cu degetele de nisip
Nu există nici măsura valurilor care aruncă cu putere
dincolo de briza mării
nu există speranțe deșarte
nici scoici nemuritoare
malurile se unesc cu destinele noastre
iar timpul stă pe valuri si așteaptă liniștea
mării.