AM VÂNDUT ANII PE UN POL
 
Am alergat s-avem de toate  
În goana anilor trecând   
Vāzutu-i-am fugind pe roate  
N-am privit anii rând pe rând  
 
Și n-am realizat vreodatā  
Cā împreunā-n drumul lor
Anii minunați șterg deodată
Tot ce apare-n calea lor

Cu anii trece tinerețea  
Frumusețea mândrā floare  
Cu ei se duce robustețea  
Și ce-mbātrânește, moare

 
Se duc cei dragi în reci morminte  
Lāsând în suflet mare gol  
Regrete-n noi plângând cuminte  
C-am vândut anii pe un pol.


Amândoi  

Încă din clipa-n care te-am văzut
Am înțeles că nu-i o întâmplare  
În soarta noastră fost-a prevăzut  
Să ne-ntâlnim în circumstanțe clare

Să știm că ne-am găsit definitiv  
Ca să clădim a vieții diademă  
Și să dansăm pe-al vieții portativ
Purtând  mereu a dragostei emblemă

Și amândoi s-avem același vis
Spre ‘nalte zări într-un tandem să zburăm
Să-mpărtășim același compromis
Ș-apoi viitoru-n doi să-l descifrăm.

Și chiar de anii peste noi au nins
Tot în doi măsurăm a vieții pripe
Căci ne iubim cu-același foc aprins
Și savurăm în doi aceleași clipe.


AȘTEPTĂM O MINUNE   

Așteptăm o minune  
Din ceruri ca să vină  
Şi un veac de tăciune  
TU preschimbă-n lumină  

Vrem doar o șansă,un semn
Dinspre bolta albastră
Trimite-ne un îndemn  
Şi-o idee măiastră  

Şi-n dulcea rugăciune   
Prin cuvântul care-i spus  
Așteptăm o minune  
Dinspre raiul sfânt, de sus  

Şi pe-a nopţilor strune  
Şoapte vin să ne-alinte
Printre razele brune
Ȋn şirag de cuvinte…


BOLNAVI DE NEIUBIRE  

Tot alergând în jos și-n sus
Bătând cărări către apus
Ne căutam prin răzvrătiri
Ne regăseam în noi iubiri  

Grav bolnavi de neiubire   
Cătam lan de fericire  
Tristețile dansau în noi  
Împerecheate-n pas de doi

Și le-am cules de peste timp  
Legate-n snopi de anotimp  
Iubiri răsfirate prin ploi  
Dureri ascunse bine-n noi   

Dar gândul despre tot ce-a fost
Inima ne-o ținea in post
Nefăcând loc de simțire
La o proaspătă-încolțire

Lăsând trecutul care-i dus  
Și îngropând tot ce-a fost spus  
Creștea bob de fericire  
Găsind leac la neiubire.


Doar un sărut      

Doar  un sărut să-mi dai și  plec
Te las să-ți regreți oftatul
În fata ta timid m-aplec
Și nopții-i ascult cântatul.
 
Doar o secundă să mai gust
Din fraga buzelor coapte
Pe drumul vieții cel îngust
Lumină să-mi fie în noapte.
 
Și cerul cu stele plângă
De-atâta amor necuprins
Și lunii inima-i frângă
Cu dragostea ce a surprins.
 
Și chiar de nu mă vei mai vrea
Și lumii-ntregi  ai să te dai
Răbda-voi soarta cea mai grea
Te rog doar un sărut să-mi dai .


Dor într-o sacoșă de piață     
   
Câtă iubire poți strânge o viață  
Din ce-ai  primit și ce ai dăruit
Într-o sacoșă mare de piață  
Și de-ai pierdut, s-aduni te-ai străduit  
 

Că-i bogăție ce-ai purtat în suflet
Podoabe, valoroase neclintiri
Stau înșirate pe al vieții umblet
La urmă-s toate numai amintiri

 
Păstrează-le în seiful minții tale
Adună-le căci sunt valori de preț
Când anii cei frumoși o iau la vale
Privindu-te în urmă cu dispreț…


Acum ți-ai adunat podoabe scumpe
Din amintiri trăite-ntr-o viață…
Tezaur minunat ce poartă-un ghimpe
Dor… într-o sacoșă de piață!


Dragoste, rază albastră
 
M-ai privit  și-ntr-o suflare
Ai decis să-mi fii iubit
Oferindu-mi roșie floare
Îndrăgostindu-te subit.
 
Din secunda fermecată
Ți-am fost zâna ta din vis
Făr’ prea multă judecată
Ai trecut iubirea-n scris.
 
De atunci mă rog la stele
Să te tină fericit
Te-am privit și-n clipe grele
Tot la fel, tu, m-ai iubit.

Dragoste, rază albastră
Peste noi în veci să fii
Luminează casa noastră
Și-n iubire să ne ții .


Îndrăgostește-mă de tine

Pe-alei de dor, cu pași mărunți
Iubirea vie tu mi-ai scos în cale  
Din muguri verzi spre munți cărunți  
De mână-am mers în doi, pe-a vieții vale

Prin ploi, prin vânt și vijelii
Alături tot mereu, protector mi-ai fost
Și n-ai cedat din temelii
Rămas-ai ferm, îndrăgostit pe-al tău post

Pe toate-n doi, noi le-am gustat
Avut-am greutati dar și bucurii
Iubirea-n inimi ne-am crestat
Îndrăgostiți, dansând spre culmi azurii

Prin orice vremi o să trecem
Mereu în doi, alături, fi-vom bine
Viata sclipind s-o petrecem
Îndrăgostește-mă mereu de tine!


FLOAREA SOARELUI
 
Floarea soarelui sprințarā
se întoarse cātre cer
Soarelui ca sā-i zâmbească
cu ocheade, pline de mister
Peste câmpuri
peste sate, peste varā.

Cā-i de Soare-ndrāgostitā
pentru el e numai ochi
Veselā e și gātitā,
sā-i trezească interesul
Dar se pare c-un deochi
începu sā-i poarte fesul.
 
Vântul gingaș o alintā
prin petalele de miere
Câtā dragoste-i-aratā
peste lanuri, peste sat
Și-ale florii coliere,
se apleacă, sacadat.


Iubire ca a noastră

N-a fost iubire-n lumea asta mare
Ca și iubirea ce-o aveam noi doi
Suspină firul ierbii pe cărare
Cerșind tandemul nostru înapoi

Ai fost iubirea vieții mele
Crezut-am că pe veci voi fi a ta
Dar soarta vieții ne-a scris clipe grele
Si-a șters acel magnific " va urma''

De-atâta-îngrijorare plânge cerul
Cad stropi de lacrimi pentru noi
Iubirea noastră a-înghețat-o gerul
Si-acum tot universul mi te cheamă înapoi

Cad  lacrimi de tristețe peste lume
Plâng amintirile în glastră
Si valuri de amor se sparg în spume
Că nicăieri nu-i o iubire ca a noastră.


IUBIRE DESPERECHEATĂ  

Când teii-și scutură lin floarea  
Și umple lumea de-ncântare  
O dragoste îmbibă boarea  
Cu flăcări roșii arzătoare  

Din focul scânteilor de-amor
Sar licurici prin toată zarea
Luna de-argint murmură de zor
Și-n valuri se-nfioară marea

De fericire cerul plânge
Imposibil de cuprins în vers
Iubirea în culori de sânge
Nemaiîntâlnită-n univers

Invidioși peste măsură
Unii ce n-au gustat iubirea
De ciudă, gând rău le făcură
Să le distrugă fericirea

Și demoni îi despărțiră-n timp
Iubirea divizând-o la doi
Un EL și-o EA-n rece anotimp
Stingând focul dragostei cu ploi

Rupând ce-a fost miraj odată
De ochii lumii deocheată
Dragostea vie de-altădată  
Iubirea lor desperecheată!


Mā lasā  

Mā lasā fir de iarbā crudā  
Sā-ți înverzesc în verde prag  
Sā-ți fiu alint pentru-a ta trudā  
Și versuri sǎ-ți ofer cu drag  

Mā lasā vânt de primāvarā  
Sā-ți ating tâmplele de flori  
Sā-ți ușurez a ta povarā
De pe umeri-ți truditori  

Mā lasā petalā de floare  
Sā-nmiresmez tot ce atingi  
Sā-ți parfumez a ta culoare  
Mereu în bine sā învingi

Mā lasā ca sā-ți fiu de toate  
Și râu ce susurā în zori  
Un peștișor ce vrea sā-noate  
Razǎ ce-alungā-ai vieții nori.  


Nuntă între stele      

Frumoasa mea inima-ți pun pe tavă
Din perle de iubiri șirag îți fac
Și-n  valuri curge a dragostei lavă
Iar eu din om în înger mă prefac.

Covor de flori ți-aștern acum iubito
Iar eu sărut urma pasului tău
Prin raze de luceferi, incognito
Privind la chipul tău, mă doare rău

Cărări de licurici  în cer serbează
Un zâmbet inocent eu ți-am furat
Și universul tău în zări vibrează
Văzând iubirea din gându-mi curat

Și-n dans de stele făclii ne-nconjoară
Eu ireal…, tu, floare de cules…
În aburi de magie ne-înfășoară
Mireasă-mi ești, eu ți-s mire ales.


Nu-s ochi mai frumoși  ca ai tăi!  
 
 Nu-s ochi mai frumoși  ca ai tăi
Oriunde-n lume ai caută
Alerg peste munți, peste văi
Mă scufund în privirea ta.

 Fericirea nu are sens
Fără tine-i totul abis
Și dorul de tine-i intens
Trăiește cu mine în vis

Te țin spre mine aproape
Să-ți dau drumul nu mă gândesc
Și lacrimi stau să mă îngroape
Cu dor de ochii ce-i iubesc.
 
Umblu pribeag și te caut
Mă încurc pe-ale vieții căi
Visând pe note de flaut
Nu-s ochi mai frumoși ca ai tăi!


O iubire dantelată…

O iubire dantelată…
Pe cerul vieții, tu mi-ai desenat
Și-am crezut că viața toată
De ea fi-va văzduhul luminat.
 
Dar s-a deșirat iubirea
Și firele ei, rău s-au încurcat
Vis…, ajuns-a fericirea
Să o mai prinzi nici n-ai mai încercat.
 
O iubire dantelată…
Ce credeam că ne-a fost dată pe veci
Și-am pierdut-o dintr-o dată…
Rămas-au numai triste clipe, seci.

 Acum mi-e gândul la tine,
La ce-a fost și ce-am avut odată
Și-ți doresc să-ți fie bine,
Cătând o iubire dantelată…


RAZE BINECUVÂNTATE  

Cântece de mandolină se aud din depărtare
Peste dealuri fac lumină,licurici cântă în zare
Dorul zboară peste toate se răsfrânge peste timp
Vremuri ce-s învolburate, ne vestesc alt anotimp

Sete de culori aruncă cerul nopții înstelat
Peste florile din luncă peste câmpul dantelat
Câtă brumă se așează peste lacuri și izvoare
Primăveri și toamne cântă în triluri amețitoare

Frumusețile ni-s parcă mai agile în răstimp
Și prin notele celeste mai extrag lumii un ghimp
Liniștea prin vis se-așează peste case întristate
Și din cer, ușor coboară, raze binecuvântate.


SEDUCĀTOR ȘI ELEGANT FESTIN

M-ai așteptat știind cā am sā vin
Pe firul vremii, firav cālātor   
Cātându-mā mereu cu dor sangvin
Chiar de știai cā totu-i trecātor  

Vrut-ai intervenția divinā  
Ce-ți hārāzește sufletul ales  
Așteptând sā vinā o strāinā  
Ştiut-ai ce pārea de ne-nțeles

Mi-ai fācut palat de nestemate  
Pe ușa sufletului tāu intrând  
Respect, iubire și unitate  
Înscrisu-mi-ai în suflet rând pe rând  

Și-am trāit frumoasā tinerețe
În clipe poleite de destin  
Umplând viața noastrā de tandrețe  
Seducātor și elegant festin.


Vând vise   

La o tarabă vise stau grămadă
Și unele-s mai deocheate…
Iar sufletului oferind pomadă
Vor acum  să fie cumpărate.

Vând vise, vând vise, vise promise
Veniți voi oameni să le cumpărați
Vând vise vând vise, vise promise
De nefericire sunteți achitați.
 
Ceasul măsoară  clipe neștiute
Și orbi se-ncearcă la-ntâmplare
Dar magia clipei se pierde iute
Nelăsând loc la nicio contemplare

Cu vise viața-ți este mai frumoasă
Și tot ce- i greu iți pare mai ușor
Și-o clipă fadă poate fi  faimoasă
De-o tratezi  precum un fulgușor.